O nouă fortificaţie „circulară”, descoperită în Pădurea Păpăuţilor, raionul Rezina
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
340 9
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-07 23:00
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
904:725.182:902.2(478-22) (1)
Vestigii culturale ale diferitelor perioade istorice (142)
Arhitectură (635)
Arheologie (937)
SM ISO690:2012
ZANOCI, Aurel, CUCULESCU, Daniel. O nouă fortificaţie „circulară”, descoperită în Pădurea Păpăuţilor, raionul Rezina. In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie: In memoriam Ion Niculiţă, 27 mai 2022, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al USM, 2022, Ediția VIII, p. 31. ISBN 978-9975-159-41-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie
Ediția VIII, 2022
Sesiunea "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie"
Chișinău, Moldova, 27 mai 2022

O nouă fortificaţie „circulară”, descoperită în Pădurea Păpăuţilor, raionul Rezina

CZU: 904:725.182:902.2(478-22)

Pag. 31-31

Zanoci Aurel, Cuculescu Daniel
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 1 iunie 2022


Rezumat

În toamna anului 2021, plecând de la informaţiile lui D. Cuculescu, echipa de arheologi de la Universitatea de Stat din Moldova a efectuat cercetări de teren la o fortificaţie necunoscută, până la acel moment, în repertoriile arheologice din Republica Moldova. Situl se află în Pădurea Păpăuţilor, localizată între satul Păpăuţi și orașul Rezina, în bazinul râului Rezina, afluent de dreapta al Nistrului. Cetatea este amplasată la cca 2,6 km spre sud de s. Păpăuţi și cca 1,6 km la nord-vest de or. Rezina, pe terasa înaltă a râului Rezina, care, în acest loc, are o altitudine relativă de cca 90 m faţă de albia râului. Vestigiile fortificaţiei se prezintă sub forma unui val cu șanţ adiacent, care descriu în plan un oval cu dimensiunile de 70 m, pe axa nord – sud, și 60 m – pe axa vest – est. Graţie faptului că cetatea se află într-un spaţiu împădurit, s-au păstrat destul de bine elementele defensive ale acesteia. Astfel, în prezent, valul are lăţimea la bază de cca 7,0-8,0 m și înălţimea de cca 1,5-2,0 m. Șanţul are o deschidere în partea superioară de cca 6,0-7,0 m și adâncimea de 1,5 m. Pe latura de sud, valul este aplatizat pe o porţiune de cca 5,0 m, ceea ce ne conduce spre ideea că aici a fost amenajată poarta de intrare. Incinta este acoperită cu copaci și arbuști, fapt care a împiedicat recoltarea de la suprafaţa solului a vreunor materiale arheologice, care ar permite încadrarea cronologică a sitului. La momentul de faţă, cea mai apropiată analogie ca formă, dimensiuni și sistem defensiv, este cunoscută la fortificaţia Mateuţi „La Șanţuri”, amplasată, de asemenea, în pădure, la o depărtare de cca 8 km spre nord de cea de la Păpăuţi. Cercetările arheologice, realizate în anul 1966 de către T. Zlatkovskaia – atât în incinta, cât și la sistemul defensiv al cetăţii de la Mateuţi – au demonstrat apartenenţa ei comunităţilor getice din sec. IV-III a. Chr. Plecând de la această analogie, dar și de la faptul că pe actuala moșie a satului Păpăuţi sunt cunoscute mai multe așezări deschise cu aceeași încadrare cronologică, putem presupune că și fortificaţia nou-descoperită este din această perioadă.