În anii de dezmăţ totalitar sovietic, străluciţi lingvişti basarabeni au dat preferinţă abolirii adevărului ştiinţific, ca să evite stigmatul de „naţionalist român”, ce te ducea ireversibil pe drumul pierzaniei, semnând alături de pseudo-savanţi, precum A.T.Borşci, I.D.Ceban, ş.a., lucrări de profanare a celor mai sfinte dintre valorile naţiunii: limba, istoria, neamul. O seamă de mari savanţi sunt autorii semnatari ai unor astfel de titluri aberante, precum Moldavskii iazyk – samostoiatelnyi iazyk moldavskoi soţialisticeskoi naţii, în care au ţinut să convingă despre existenţa „diferenţelor” între cele două limbi „independente”: limba română şi aşa-numita „limbă moldovenească”, care «predstavliaet soboi samostoiatelnuiu iazykovuiu kommunikativnuiu sistemu, funkţioniruiuşciuiu otdelno kak ot drughih rodstevennyh romanskih iazykov, tak i ot blizkorodstvennogo rumynskogo iazyka».