Dintre activităţile meșteșugărești practicate în așezările Sântana de Mureș-Černjachov (SM-Č) din bazinul Cogâlnicului, un loc distinct îl ocupa olăritul. În așezările din această regiune, de altfel, ca și în cele mai multe dintre obiectivele arheologice de tip SM-Č, ceramica lucrată cu mâna apare într-o cantitate extrem de redusă, ocupând în producţia totală de olărie un procent cu totul neînsemnat. Aceasta arată că, în ceea ce privește olăria, în perioada de existenţă a așezărilor respective se trecuse la stadiul producţiei meșteșugărești. Ceramica de tehnică superioară din pastă fină sau zgrunţuroasă, cuprinzând recipiente de forme variate, executate într-o manieră îngrijită, indică un înalt grad de specializare a meșteșugarilor olari. Faptul că majoritatea covârșitoare a recipientelor ceramice au fost produse în cadrul așezărilor mai importante este dovedit cu certitudine de descoperirea la Sagaidacul Nou a trei cuptoare de ars ceramică cu reverberaţie. Din punct de vedere tipologic, toate trei instalaţiile erau de tipul cu perete median, fiind prevăzute cu câte o singură gură de alimentare cu combustibil. Diametrele grătarelor ce despărţeau focarele de camerele de ardere a vaselor variau între de 1,0×1,3 m și 1,45×1,48 m. Este interesant de subliniat că un cuptor (nr. 2) avea o cameră a olarului situată în partea de est, pe când celelalte două instalaţii prezentau o groapă de acces comună, De asemenea, este important de relevat că cuptorul nr. 1 suprapunea parţial instalaţia nr. 2, ceea ce arată că complexele nu sunt sincrone, ele funcţionând în faze diferite de evoluţie a așezării.

Among the handicraft activities practiced in the Sântana de Mureș-Černjachov settlements (SM-Č) from the Cogâlnic basin, pottery occupied a distinct place. In the settlements of this region, in fact, as in most of the archeological objectives of SM-Č type, the handmade pottery appears in an extremely small quantity, occupying in the total pottery production a completely insignificant percentage. This shows that pottery, during the period of existence of the respective settlements, had passed to craft production. Elaborated technique ceramics made of fine or coarse paste, comprising containers of various shapes, executed in a neat manner, indicate a high degree of potters specialization. The fact that the vast majority of the ceramic containers were produced in the more important settlements is certainly proved by the discovery of three ceramic ovens with reverberation at Sagaidacul Nou. From the typological point of view, all three installations were of the median wall type, being provided with a single fuel supply mouth. The diameters of the grids that separated the hearths from the chambers for vessels combustion varied between 1.0×1.3 m and 1.45×1.48 m. It is interesting to note that an oven (no. 2) had a potter’s chamber located on the east side, while the other two installations had a common access pit. It is also important to note that the oven no. 1 partially overlapped the installation no. 2, which shows that the complexes were not synchronous, they being operating in different phases of the settlement evolution.