Patrimoniul mondial UNESCO, arcul geodezic struve
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
433 10
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-17 07:41
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
528.4 (9)
Geodezie. Topografie. Fotogrametrie. Cartografie (112)
SM ISO690:2012
MORARI, Anastasia. Patrimoniul mondial UNESCO, arcul geodezic struve. In: Tezele celei de-a : 70-a conferinţă ştiinţifică a studenţilor şi masteranzilor, 20 mai 2016, Chişinău. Chişinău: Universitatea Agrară, 2017, p. 40. ISBN 978-9975-64-283-5..
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tezele celei de-a 2017
Conferința "Conferinţa ştiinţifică a studenţilor şi masteranzilor"
Chişinău, Moldova, 20 mai 2016

Patrimoniul mondial UNESCO, arcul geodezic struve

CZU: 528.4

Pag. 40-40

Morari Anastasia
 
Universitatea Agrară de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 18 ianuarie 2022


Rezumat

Rezultatele prezentate se referă la Arcul Geodezic Struve ce constituie o reţea de puncte geodezice sub forma unui lanţ de triunghiuri de-a lungul meridianului. Arcul Geodezic Struve este unul dintre cele mai lungi arcuri de meridian, care se întinde de la Oceanul Îngheţat de Nord până la Marea Neagră şi punctele lui sunt situate în zece ţări: Norvegia, Suedia, Finlanda, Federaţia Rusă, Estonia, Lituania, Letonia, Belarus, Ucraina şi Rep. Moldova. Scopul respectivei lucrări este de a specifica rolul “Arcului Geodezic Struve” la nivel republican, european şi mondial. Importanţa acestuia în trecut şi prezent este specificată în următoarele aspecte: - structura şi componentele reţelei geodezice ce formează Arcul Geodezic Struve; - punctele geodezice ale Arcul Geodezic Struve din Republica Moldova; - prin ce au rămas remarcabie măsurările lui Struve. Sub conducerea lui Friedrich Georg Wilhelm von Struve (1793-1864, astronom rus de origine germană), geodezist militar, generalului Karl Tenner, Ganstena şi N. Zelander, „geometri a trei naţiuni” (Rusia, Norvegia, Suedia), au realizat începînd cu anul 1816 şi pînă în 1852 una dintre cele mai renumite măsurări a arcului meridianului din istoria geodeziei care se întinde de la Oceanul Arctic (oraşul Hammerfest, Norvegia) pînă la gura de vărsare a Dunării (satul Necrasovca Veche din Ucraina), care a fost numit „Arcul Struve”. Reţeaua totală era formată din 265 de puncte de bază şi 60 auxiliare, – este arcul meridianului 25° 20' (cu lungimea de peste 2820 km), acestea fiind reprezentate de un semn clădit din piatră sub formă de cruce – crucea arată unde este centrul şi era orientată după părţile lumii: nord-sud, estvest. Deasupra acestui semn se instala un cub de piatră cu latura de doi metri. Din cele 265 de puncte de bază până în prezent au fost identificate doar 34 de puncte. Celelalte au dispărut şi urmează a fi căutate şi monumentalizate. „În Republica Moldova in apropierea satului Rudi, r-nul Soroca, se află unul din puntele de observaţie ale Arcului Geodezic Struve. Pe teritoriul Basarabiei erau 27 de puncte de observare, dar în prezent a rămas doar unul singur. Punctul Rudi a fost identificat în teren de către ofiţerii şi soldaţii Serviciului Topografic al Armatei noastre Naţionale, în august 2003, la iniţiativa UNESCO. În iunie 2005 a fost inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO. Mai târziu, specialiştii de la Institutul de Geodezie, Prospecţiuni Tehnice şi Cadastru din componenţa Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru au găsit un alt punct din Arcul Geodezic Struve de pe teritoriul Republicii Moldova, cel din apropierea satului Geamăna, Anenii Noi. În prezent, după ce s-au făcut măsurări ale Pământului cu ajutorul tehnologiilor satelitare, s-a demonstrat că calculele lui Struve au fost realizate cu o exactitate de invidiat. Aceste calcule s-au efectuat prin metoda măsurărilor unghiurilor în triunghiuri cu ajutorul teodolitului. Totodată, în unele triunghiuri au fost măsurate distanţele şi azimuturile astronomice. Măsurările lui Struve au contribuit nu numai la dezvoltarea reţelelor geodezice, dar şi la crearea hărţilor topografice, determinarea parametrilor Pământului sub formă de elipsoid (semiaxa mare şi turtirea la poli), ele stau la originile geodeziei, gravimetriei, geodinamicii, tehnologiilor spaţiale şi asigură cu informaţii geodezice referitoare la coordonate. Rezultatele măsurătorilor Arcului Geodezic Rusesc au fost utilizate în scopuri ştiinţifice şi practice, mai mult de 130 de ani, începînd cu anul 1834, atunci cînd F. Bessel a determinat mărimea elementelor elipsoidului terestru, folosind aceste măsurări.. Comitetul patrimoniului mondial UNESCO a luat decizia să introducă Arcul Geodezic Struve în lista Patrimoniului mondial ca pe un obiect cultural cu o „valoare universală excepţională” (Decizia № 1187 din data de 15 Iulie 2005).