Introducere. În Republica Moldova sunt cunoscute cca 100 de specii de insecte din familia Coccinellidae (buburuze), iar în lume între 4 000-5 000 de specii. Acestea se deosebesc după numărul de puncte şi macule de pe protorace şi elitre, divers colorate în: portocaliu, galben, negru şi roşu. Formele maculelor, la fel, pot fi diverse: ovale, rotunde, pătrate, aspect de ancoră, etc. Datorită proprietăţilor morfologice buburuzele prezintă divers interes: entomologic (prădători, în special afidofagi şi acarofagi); ecologic (insecte atractive din habitate şi ca elemente educative în contextul diversităţii biologice); social (sursă de inspiraţie pentru filosofi, artişti plastici, scriitori, poeţi, disigneri vestimentari, giuvaieri, cofetari, etc.). Aspecte despre cercetarea coccinelidelor. Cercetările entomologice din Republica Moldova ale coccinelidelor au început în perioada Imperiului Rus. Printre primii care au iniţiat cercetările au fost E. Miller şi N. Zubovschi, cercetând şi prezentând rezultatele obţinute în diverse buletine naţionale. Entomologii respectivi în anul 1917 au prezentat prima listă de buburuze constituită din 20 de specii din 16 genuri. Ulteriorul entomolog care a cercetat coccinelidele din habitatele dintre Prut şi Nistru a fost Al. Ruşcinschi, absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Agricole din Chişinău (1936) şi cadru didactic la catedra de Entomologie (1936-1940), inclusiv şef de catedră (1940). Ruşcinschi Al., în anii 1933, a completat lista coccinelidelor din habitatele autohtone cu 24 de specii din 12 genuri. Cercetătorul entomolog Ieniştea M., în 1933, a completat lista coccinelidelor cu 2 specii din 2 genuri. În perioada sovietică cercetările au fost întreprinse de entomologii Taliţchii V.I. şi Taliţchii N.V. care în anul 1976 au întocmit o listă generală cu 46 de coccinelide din 26 de genuri, apoi în 1983 Ostaficiuc V.G. numeşte o cifră de 32 de specii, fără listă generală a acestora. În anul 2013, cercetătorul P. Vition a specificat 57 de specii de coccinelide din 28 de genuri, dintre acestea 4 buburuze sunt menţionate inclusiv în manualul de „Entomologie agricolă” (autor M. Busuioc, 2006). Componenţa coccinelidelor din biotopurile antropizate. Prin cercetările efectuate de noi au fost recoltate probe de buburuze din 3 habitate ca: pe pomii fructiferi solitari (păr, măr, prun, corcoduş, cireş) din campusul UASM, plantaţiile viticole şi livezile particulare din satul Bahu, raionul Călăraşi. Recoltările au fost constituite din stadiile de dezvoltare ale coccinelidelor: ponte, larve, pupe şi imago. Primele trei stadii de dezvoltare se cercetau în condiţii de câmp cu ajutorul lupei portative, iar adulţii se examinau în condiţii de laborator cu binocularul marca MBC-9. În rezultatul cercetărilor efectuate am evidenţiat 2 specii dominante: Coccinella 7-punctata şi Harmonia axiridis. Înmulţirea şi dezvoltarea buburuzelor dominante este afectată de unii factori biologici, ecologici şi antropogeni. În majoritatea cazurilor sunt atacate larvele şi adulţii de către unii prădători (neuroptere – specii din fam. Chrysopidae; heteroptere – specii din fam. Anthocoridae; coleoptere – specii din fam. Carabidae;) şi paraziţi (himenoptere – Dinocampus coccinellae; chalcidoide – Tetrastichus spp., Homalotylus flaminus; braconide – Perilitus coccinellae). Din factorii ecologici principali sunt temperatura şi umiditatea. Factorul antropogen se referă la activitatea desfăşurată prin care se influenţează negativ populaţiile de buburuze prin mecanizarea şi chimizarea agriculturii exagerate. Concluzie. Numărul coccinelidelor înregistrate variază între 4 000 şi 5 000 în general, iar în Republica Moldova sunt constatate doar 100 de specii prin cercetările autohtone de către E. Miller, N. Zubovschii, Al. Ruşcinschii, M. Ieniştea, V.I. Taliţchii, N.V. Taliţchii, V. Ostaficiu, P. Vition. Conform habitatelor coccinelidele au fost împărţite în 2 grupe evidente: buburuze de pe culturile de câmp (Propylaea 14-punctata, Coccinella 7-punctata) şi buburuze de pe plantaţiile multianuale şi ierburi de sub coroană (Adalia bipunctata, A. decimpunctata, Coccinella quinquepunctata, C. undecimpunctata, Synharmonia conglobata şi Adonia variegata). Densitatea numerică a coccinelidelor este limitată de factorii ecologici, biologici şi antropogeni.