Răspândire. În anul 1958, entomofauna din Europa (Geronde, Franţa) s-a completat cu o nouă insectă dăunătoare şi anume Scaphoideus titanus Ball 1932 (Homoptera, Cicadellidae), popular denumită cicadela americană a viţei-de-vie şi care a avut o răspândire rapidă în toate regiunile ţării şi în cele vecine. Din America în Europa specia a pătruns accidental odată cu importul materialului săditor, dar în ţările de pe continent s-a răspândit pe cale naturală, posibil şi accidental. În Republica Moldova cicadela a fost semnalată pentru prima dată în anul 2012, cu toate că simptomele maladiei au fost descrise în 1985-1986, dar fără specificarea vectorului. Din momentul stabilirii vectorului, s-au întreprins cercetări fundamentale, fiindcă şi insect are dublu statut: de carantină şi alogenă invazivă. Iniţial cicadela a fost semnalată indirect, prin apariţia simptomelor patologice ale îngălbenirii aurii a viţei-de-vie (Flavescens doree), apoi capturate cu capcanele adezive galbene. Simptomele maladiei au fost înregistrate în toate zonele viticole în Republica Moldova (Taraclia, Cahul, Cimişlia, Străşeni, Nisporeni, Hînceşti ş.a), din care rezultă că şi cicadela se răspândeşte la fel, astfel se prognozează că îngălbenirea aurie a viţei-de-vie va produce daune considerabile cu impact economic asupra plantelor şi în general viticulturii. Din aceste considerente s-au întreprins cercetări pentru investigarea bioecologiei cicadelei în condiţiile din republică şi determinarea măsurilor de combatere împotriva ei. Descrierea insectei. Femelele adulte au 5-6 mm lungime, masculii mai mici de 4,8-5 mm. Corpul adulţilor este mai întunecat decât a larvelor: ocru-brun ce pete albe. Aripele acoperă în întregime abdomenul şi prezintă pete albe, neregulate. Larvele sunt aptere, de culoare variabilă de la alb-hialin până la brun în funcţie de vârstă, de 1-5 mm şi se dezvoltă prin 5 vârste. La nimfe (cu aripile rudimentare), la extremitatea abdomenului prezintă două pete negre triunghiulare. Stadiul larvar durează 50-55 de zile. Aparatul bucal al adulţilor şi larvelor este adaptat pentru înţepat şi supt în rezultatul căruia extrag sucul celular din aparatul foliar al plantei. Oul este alb-hialin, de 1,3 mm lungime, alungit şi aplatizat sau unele arcuite. Bioecologia. Cicadela americană a viţei-de-vie este o specie monovoltină, dar în condiţii favorabile dezvoltă 2 generaţii pe an. Iernează în stadiul de ou sub scoarţa coardelor şi a lăstarilor de 2 ani. Primăvara, la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai din ouăle hibernante eclozează larvele neonante, care migrează pe partea inferioară a frunzelor unde se hrănesc. La sfârşitul lunii iulie începutul lunii august apar adulţii, care habitează tot partea inferioară a frunzelor. După cca 10 zile de hrănire are loc împerecherea şi ponta. Daune şi consecinţe. Specia este monofagă pe viţa-de-vie şi produce daune directe (nesemnificative – prin extragerea sucului celular din frunze) şi indirecte (vector al fitoplasmei Flavescence doree). Simptomele maladiei sunt: pigmentarea atipică şi deformarea limbulu foliar, în urma căruia numărul de frunze şi suprafaţa acestora se micşorează considerabil, respectiv are loc dezechilibrul în procesele biochimice ale fotosintezei. În consecinţă are loc distrugerea aparatului foliar prin care se afectează calitatea şi cantitatea producţiei viticole peste 50%. Ca exemplu se menţionează că de pe 10 butuci neafectaţi s-a recoltat 39,47 kg, faţă de cele infectate 6,8 kg. Totodată are loc scăderea conţinutului de zahăr, amărârea bobiţelor, sporeşte aciditatea etc. Combaterea cicadelei. Pentru a reduce agentul patogen se recomandă respectarea igienei fitosanitare ca: tăierea lăstarilor, decojirea butucilor, evacuarea resturilor şi distrugerea lor prin ardere. Combaterea insectei-vector se efectuează prin tratamente chimice cu produse pe bază de cipermitrin, biferntrin şi organo-fosforice: tratamentul I peste 2 săptămâni de la apariţia larvelor; tratamentul II la un interval de 15-20 zile, înainte ca larvele să inhaleze agentul patogen, fiindcă fitoplasma nu se transmite gentic (de la o generaţie la alta), dar este unicul vector de răspândire a acestei maladii; tratamentul III la apariţia adulţilor.