Fertilizarea biologică pentru culturile multianuale, precum sunt viile, se poate face prin semănarea anuală pe intervalele dintre rânduri a unor ierburi, care are rolul nu numai ca îngrăşământ verde, dar influenţează favorabil şi însuşirile fizice, chimice şi biologice ale solului, fără să afecteze creşterea, dezvoltarea şi fructificarea viţei-de-vie. Ca îngrăşământ organic, sideratele sunt plante cu perioada scurtă de vegetaţie, cultivate în perioada când viţa de vie e în repaos (faza dezmuguririi), sau când are suprafaţa foliară redusă (nu umbreşte). Azotul, fosforul şi potasiul primite din sol şi asimilate de planta verde sunt uşor asimilate de cultura Vitis Vinifera. De ex.:, trifoiul - o plantă îngroapă după a doua coasa, aduce în sol cca 130 kg/ha azot (echivalentul a 300-400 kg de îngrăşământ comercial). Studiul ierburilor siderate ca îngrăşământ verde s-au ales după criteriile: ciclul biologic prescurtat, creştere rapidă, productivitate mare de biomasă, posibilitatea fixării azotului atmosferic (mazăre furajeră), prioritar - categoria de leguminoase. Din toate plantele posibile s-au evidenţiat: Borceagul, Trifoiul, Măzărichea, Fasolea şi altele, cultivate în condiţiile regiunii Codru (Durleşti). A fost stabilit consumul plantei, norma de semănat fiind de 100-150 kg/ha), lupin -150- 200 kg/ha, bob -150-200 kg/ha, soia -150 kg/ha), borceag de primăvară -60 kg, ovăz şi secară -120 kg . Tehnologia de semănat: Borceagul se seamănă în rânduri dese cu lăţimea de 15 cm, fiind necesare 100-120 kg de seminţe de măzăriche şi 40-60 kg de cereale, adâncimea de încorporare a seminţelor fiind de 3-4 cm pentru solurile grele şi 5-6 cm pentru solurile nisipoase. Epoca de semănat: primăvară devreme la maturitatea fizică a solului. Borceagul poate fi semănat şi toamna târziu, însă nu suportă iernile geroase fără zăpadă. Încorporarea sideratelor la cosire în sol cu se face cu următoarele utilaje agricole: Grape cu discuri; pot fi folosite specii de plante, unele dintre ele cu tocătoare şi cultivator; cu freză; cu tăvălugi cu bare longitudinale + freză. Indiferent de modul de încorporare, resturile vegetale trebuie să fie îngropate la suprafaţa solului ca la putrezire să nu aibă loc procese anaerobe
Avantajele utilizării sideratelor: se combate eroziunea solului; facilitează infiltrarea apei în orizonurile mai profunde ale solului; ajută la dezvoltarea microorganismelor folositoare din sol; reduce temperatura solului în zilele cu arşiţă; contribuie la formarea humusului în sol şi-l asigură cu azot, măreşte aeraţia şi porozitatea lui, nu în ultimul rând, elimină uşor bioxid de carbon din descompunere, utilizat la fotosinteza frunzelor viţei de vie, mărind randamentul, într-o formă mai accesibilă devin elementele NPK, devenind un sol “viu” în care se inhibă dezvoltarea buruienilor.
Dezavantajele folosirii sideratelor: necesitatea monitorizării vremii de semănat; cheltuieli suplimentare pentru utilaje şi pentru materialul semincer; apariţia incomodităţilor la efectuarea diferitor lucrări agricole (scoaterea coardelor uscate tăiate, legatul în uscat, primele stropiri); competiţia pentru apă în anii secetoşi Concluzie: utilizarea sideratelor în vie în formă de culturi agricole contribuie la îmbogăţirea solului cu substanţe nutritive, aerisesc solul, favorizează infiltrarea apei, micşorează evaporarea pe intervalele dintre rânduri ş.a. Incomodităţile aparente pot fi înlăturate prin întocmirea unui plan de execuţie a lucrărilor dintre rânduri şi la semănatul sideratelor. Astfel, combinând folosirea lor cu cultivarea soiurilor viţei de vie rezistente la boli şi cu tratamente minime, se poate obţine variată producţie ecologică, solicitată mult pe piaţa vitivinicolă.