La hrănirea radiculară de primăvară a grâului de toamnă cu azot se utilizează în condiţiile Republicii Moldova diferite îngrăşăminte azotoase ca ureea, azotatul de amoniu şi sulfatul de amoniu. Unii savanţi din Rusia recomandă în acest caz aplicarea unui amestec de uree cu azotat de amoniu. Avantajele amestecului constă în încorporarea diferitor forme de azot: NH4, NO3 şi NH2. Unele din ele (NH4 şi NO3) se utilizează rapid de către plante. Forma amidică (NH2) temporar nu se absoarbe. Numai după unele transformări azotul din uree devine accesibil plantelor după o perioadă mai îndelungată de timp. Prin urmare, aplicând acest amestec se majorează perioada de acţiune a amestecului de îngrăşăminte. Aplicarea amestecului are şi unele dezavantaje: nimerind în stratul superficial de sol o parte din azotul ureei se degajă sub formă de NH3 în aer; adăugând apă în acest amestec scade conţinutul de substanţă activă, creşte conţinutul de umplutură şi cheltuielile la aplicare. Reieşind din aceasta, în anul 2016, au fost efectuate cercetări la grâul de toamnă cu administrarea azotului sub formă de azotat de amoniu şi uree, (N68 ,echivalentul a 200 kg de azotat de amoniu), prin împrăştiere manuală şi administrare cu semănătoarea, primăvara devreme. Rezultatele obţinute ne demonstrează, că aplicarea azotatului de amoniu şi a ureei separat s-au în amestec, la fertilizarea de primăvară a grâului de toamnă, a demonstrat o majorare a conţinutului de azot în sol la începutul vegetaţiei pe toate variantele fertilizate. Conţinutul de NO3 în sol la recoltare a fost mult mai scăzut. Se explică acest lucru cu faptul, că o parte din azotul aplicat a fost folosit de către plante, altă parte a migrat în straturile de mai jos ale solului. Cel mai înalt spor de recoltă (560-600 kg/ha) s-a obţinut în varianta cu aplicarea azotatului de amoniu. Administrarea ureei a asigurat un spor de recoltă mai mic comparativ cu azotatul de amoniu. Varianta cu administrarea ureei prin împrăştiere a asigurat cel mai scăzut spor de boabe 270 kg/ha. Conţinutul de proteină brută şi gluten brut în cazul administrării diferitor îngrăşăminte cu azot a fost puţin majorat, dar nu a atins în nici un caz cerinţele STAS-ului. Coeficientul de utilizare a azotului din diferite îngrăşăminte azotoase a constituit: din azotatul de amoniu 51,9 - 52,9 %, din ureei 33,5 – 36,6 % şi din amestecul de azotat de amoniu şi uree 38,8 40,3%.