Maladiile canceroase reprezintă o problemă stringentă de ordin me-dical, dar și social, care afectează în mare măsură și copiii. În Republi-ca Moldova, pe parcursul anilor 2006-2014, rata morbidității prin afe-cțiuni tumorale la copii a crescut de la 11,2 la 10 mii locuitori în anul 2006, la 17,9 în anul 2014, pentru anul 2015 estimându-se 1.128 de cazuri, dintre care 504 – cazuri noi. Mortalitatea din această cauză în rândul copiilor pe parcursul anilor 2009-2015 este într-o descreștere neuniformă, în anul 2015 fiind de 42 de cazuri și confirmând faptul că există șanse mari la supraviețuire. O consecință nefastă a bolii însă o constituie dizabilitatea: pe parcursul anilor 2006-2014, rata copiilor cu dizabilitate primară, căpătată în urma afecțiunilor tumorale, raportată la 10 mii de locuitori, tinde să crească în ritm rapid de la 16,5 în anul 2007 la 19,0 în 2014. Suplimentar, copiii diagnosticați cu cancer au un șir de dezavantaje, printre care: nesatisfacerea nevoilor fizice și psiho-sociale ce-i pune în situația să nu aibă parte de o viață ca a celorlalți copii; confruntarea cu un viitor nesigur; experiența tristă de a cunoaște frica morții etc. În acest sens, tratarea acestor copii ca beneficiari ai asistenței sociale este de o importanță majoră în sprijinul lor psihoso-cial. În scopul identificării efectelor maladiilor oncologice asupra dez-voltării psihosociale a copiilor, în vederea argumentării necesității asi-stenței sociale a acestora pe tot parcursul tumoral, a fost folosită meto-da interviului sociologic (au fost realizate interviuri cu medici, peda-gogi, psihologi și cu părinți ai copiilor bolnavi de cancer) și observația ca tehnică adiacentă (autorul fiind voluntar la Asociația Little People Republica Moldova). Rezultatele obținute au demonstrat că boala oncologică are un im-pact profund atât fizic, cât și psihologic și social asupra dezvoltării co-pilului pe întreg parcursul tumoral [1]. Maladia provoacă efecte nega-tive somatice imediate, de lungă durată și tardive, acestea suplinindu-se de distresul emoțional al copilului pe fondul lipsei de suport social. Astfel, „chimioterapia are multe efecte... căderea părului, oboseala, ce trebuie să mănânce, are voie sau nu... Când ne-a spus și de inferti-litate, că posibil să o afecteze... Ne-am gândit că mereu o să-și amin-tească de asta, are doar 16 ani” [părinte]. Impactul asupra stării fizice se răsfrânge și asupra stării psihologice a copilului: „Cât sunt în spital, tratamentul își face efectul lui: oboseala, greața, pierderea poftei de mâncare, durerea îl fac pe copil să treacă printr-o depresie care creș-te zi de zi” [psiholog]. Situația în care se găsește copilul bolnav de cancer „...este o situație de criză, care poate să se mențină și după ie-șirea din spital...”, dar care are un impact mai profund în faza de în-grijire paliativă: „...nu mai zic de cazul în care nu mai are vreo șan-să...” [medic]. Cancerul la copil presupune și schimbări în viața de familie (modi-ficarea structurii familiei, relațiile dintre membrii familiei, situația fi-nanciară etc.) [2]. Astfel, perioada îndelungată în care unul dintre pă-rinți are grijă de copil în spital poate conduce la schimbări în exercita-rea rolurilor în familie: „Soțul face tot ceea ce făceam eu când eram acasă...” [părinte]. Are loc răcirea relațiilor între membrii familiei: „De când suntem în spital nu mai este ca înainte, nu comunicăm des dar și când vorbim e numai despre cancer...” [părinte], la înrăutățirea drastică a situației financiare a familiei: „Boala costă scump...” [părinte]. Astfel, cancerul la copil are efecte atât asupra familiei, cât și asupra copilului. Din păcate, realitatea din Republica Moldova demonstrează că, în prezent, abordarea copiilor și a tinerilor bolnavi de cancer este una pur medicală, asistența socială bazându-se doar pe susținerea fina-nciară a familiilor și pe unele activități în faza terminală a parcursului tumoral, în care aspectul socio-medical este combinat cu cel de sprijin financiar. Tratarea copilului ca beneficiar al asistenței sociale și oferirea de suport și sprijin familiei ar conduce la îmbunătățirea condițiilor în care se dezvoltă copilul și ar minimiza efectele negative ale bolii și trata-mentului. Pentru aceasta este necesar: 1) de a oferi informații despre boală, tratament, sănătate și servicii disponibile; 2) de a sprijini fami-lia și copilul bolnav pe parcursul tratamentului (programe de sprijin de la egal la egal, consiliere individuală sau de familie); 3) de a asista fa-milia în vederea schimbării comportamentelor pentru a minimaliza impactul bolii; 4) de a oferi sprijin instrumental, ajutor în gestionarea problemelor de familie, de școală, precum și cauzate de întreruperile de muncă; 5) de a organiza asistența financiară. În urma analizei practicii internaționale și a efectelor bolii, se reco-mandă: de a dezvolta şi implementa un mecanism de cooperare între instituţiile medicale, societatea civilă şi serviciile de asistenţă socială ce vor asigura soluţionarea problemelor complexe ale copiilor bolnavi cu cancer și familiilor lor; de a completa echipele multidisciplinare din instituțiile de îngrijire paliativă și tratament al bolilor tumorale existe-nte cu specialiștii necesari, inclusiv – cu asistenți sociali care ar asigu-ra managementul de caz; de a adopta o lege națională care să regle-menteze protecţia socială a copiilor bolnavi de cancer în conformitate cu drepturile prevăzute de Standardele Europene de îngrijire a copiilor bolnavi de cancer.