Căsătoria este o uniune între bărbat şi femei în scopul de a întemeia o familie, o uniune legalizată prin care două persoane sau mai mult de doi parteneri (în țările care recunosc poligamia) s-au decis să întemeieze o familie, să trăiască și să-și împartă veniturile și bunurile materiale în comun. Având în vedere aceste raţionamente, legiuitorul a dispus ca atunci când la încheierea unei căsătorii, declarată ulterior nulă, unul din soţi a fost de bună-credinţă, căsătoria respectivă, deşi desfiinţată, să producă totuşi efecte faţă de soţul de bună credinţă. În consecinţă, în doctrina juridică şi în unele legislaţii această soluţie s-a reţinut sub denumirea de căsătorie putativă. Astfel art. 44 alin.(3) şi (4) din Codul familiei al Republicii Moldova nu desemnează expres sintagma „căsătorie putativă”, legiuitorul însă reglementează efectele acesteia. Pentru a fi în prezenţa unei căsătorii putative, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a)existenţa unei căsătorii nule sau anulabile; b)existenţa bunei-credinţe a ambilor soţi sau a unuia dintre ei la momentul încheierii căsătoriei. Existenţa unei căsătorii nule sau anulabile.Întrucât legea se referă la soţul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, acordarea beneficiului putativităţii presupune, în primul rând, încheierea unei căsătorii cu nerespectarea condiţiilor stabilite de lege pentru validitatea acesteia. Existenţa bunei-credinţe a ambilor soţi sau a unuia dintre ei. Buna-credinţă, constituind însăşi substanţa putativităţii, semnifică greşita credinţă a unuia sau a ambilor soţi că au încheiat o căsătorie valabilă. Efectele căsătoriei putative. Căsătoria putativă îşi produce efectele în planul relaţiilor personal nepatrimoniale şi patrimoniale Efectele cu privire la regimul matrimonial (relațiile patrimoniale). Obligaţia de întreţinere între foştii soţi. Situaţia obligaţiei de întreţinere trebuie analizată distinct pentru perioada convieţuirii dinainte de desfiinţarea căsătoriei, respectiv pentru cea de după rămânerea irevocabilă a hotărârii de desfiinţare. Dreptul la despăgubiri. În ipoteza bunei-credinţe a unui singur soţ, doar acesta va beneficia de posibilitatea acordării unor despăgubiri în conformitate cu prevederile art. 44 (3) lit. b) din Codul familiei. Dreptul la moştenire. Soţul de bună-credinţă la încheierea căsătoriei va putea veni, în calitate de soţ supravieţuitor, la moştenirea soţului de rea-credinţă dacă acesta din urmă decedează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de declarare a nulităţii căsătoriei. Efecte cu privire la raporturile personal nepatrimoniale. Soțul de bună credință (sau ambii doți dacă sunt de bună credință) beneficiază de efectele putativităţii căsătoriei. Efectele căsătoriei putative cu privire la relaţiile dintre părinţi şi copii.Pentru a înlătura un asemenea efect injust, art. 44 alin. (5) din Codul familiei a statuat că „Declararea nulităţii căsătoriei nu afectează drepturile copiilor născuţi din această căsătorie”. Prin această formulare legiuitorul a înlăturat, pe cât este posibil de a o face prin lege, neajunsurile ce rezultă pentru copii din desfiinţarea căsătoriei părinţilor lor. Concluzionând, subliniem că în cazul căsătoriei putative principiul retroactivităţii efectelor nulităţii este înlăturat de principiul ocrotirii bunei-credinţe, căruia legea îi acordă prioritate în ipoteza concurenţei dintre ele.