conținutul abordează instalația ca formă de expresie și comunicare în arta contemporană din secolul XX. Instalația este o compoziţie în volum poziţionată ca regulă, într-un anumit spaţiu, creată nu numai din propriile materiale ale artistului dar şi folosirea bunurilor de producţie industrială. Ca formă de expresie inedită a artei conceptuale, instalaţia vizează prezentare de acţiune a unui anumit context sau a unei strategii necesare în a crea un mediu intelectual, cognitiv și artistic. Deasemenea, în articol sunt evidențiate premisele apariției și dezvoltării instalației, a metodelor de reprezentare în contextul evoluției curentelor artistice, sunt remarcate valențele expresive și abordările creative în crearea instalațiilor de către Marcel Duchamp, Nicolas Schoffer, Joseph Beuys, Robert Rauschenberg, Joseph Kosuth și Ilya Kabakov.

the content approaches the installation as a form of expression and communication in contemporary art of the 20th century. The installation is a composition in volume positioned, as a rule, in a certain space, created not only from the artist's own materials but also from the use of industrial production goods. As a novel expression of conceptual art, the installation aims to present the action of a particular context or strategy necessary to create an intellectual, cognitive and artistic environment. Also in the article are highlighted the premises of the appearance and development of the installation, the methods of representation in the context of the evolution of artistic currents, are noted expressive valences and creative approaches in the creation of installations by Marcel Duchamp, Nicolas Schoffer, Joseph Beuys, Robert Rauschenberg, Joseph Kosuth and Ilya Kabakov.