Pentru Republica Moldova problema securităţii naţionale este de actualitate strin¬ gentă, ceea ce derivă din precaritatea condiţiilor interne şi a situaţiei geopolitice. Atît aspectul intern, cît şi cel extern al problemei vizează destinele statalităţii poporului moldovenesc luat în ansamblu, precum şi ale identităţii etniei majoritare. Aceste două imperative nu în ultimul rînd vor depinde de forma de guvernare: republică parlamentară / republică prezidenţială. Legăturile securităţii naţionale cu formele de guvernare nu sunt chiar atît de vizibile. Ele le scapă din atenţie chiar şi unor publicişti versaţi, nemaivorbind de cetăţeni de rînd. S-a remarcat că între partidele politice din ţara noastră nu există deosebiri doctrinare esenţiale: liberale-individualiste; egalitare-colectiviste; concurenţiale / parternaliste, democratice / autoritariste etc. Partidele din eşichierul politic moldovenesc promovea¬ ză confuz aceste valori, convergînd adeseori atît în idei cît şi în acţiuni. Divergenţe tranşante apar în cazurile în care unele partide tind să realizeze în practică năzuinţele majorităţii populaţiei de a beneficia de independenţă pentru a valorifica mai din plin moştenirea istorică a statului moldovenesc şi pentru a da curs dezvoltării libere a etniei majoritare, precum şi a celorlalte etnii conlocuitoare, iar alte partide tind să fructifice aspiraţiile părţii minoritare a populaţiei de a se identifica integral cu naţiunea română,abandonînd etnonimul şi glotonimul de pînă la proclamarea independenţei. Lucrurile stau astfel încît forţele politice de stînga, centru-stînga se pronunţa în favoarea moldo¬ venismului, iar cele de dreapta pun accentul pe dimensiunea general-românească. Cu alte cuvinte, establishmentul politic moldovenesc, pe lîngă delimitările „dreapta-stînga" se mai împarte între cei care insistă asupra valorilor şi intereselor Republicii Mol¬ dova, concepute ca distincte de cele ale României, şi cei care nu văd deosebiri de fond între aceste două ţări, considerîndu-le drept două state româneşti, unirea cărora ar putea fi o problemă de timp. Dacă actualul regim de guvernare (republica parlamentară) va exista în continuare forţele de strînga şi centru-stînga vor avea mai multe posibilităţi de a folosi ca resurs politic aspiraţiile moldoveniste (crezul moldovenesc) ale majori¬ tăţii absolute a populaţiei. Iar în caz de trecere la alegerea preşedintelui de către popor şi la republică prezidenţială, şi în caz de alegere ca şef al statului al unui reprezentant al dreptei aspiraţiile romaniste (crezul românesc) vor fi mai efectiv utilizate ca resurs politic de către forţele de dreapta. O aşa evoluţie a lucrurilor poate fi facilitată de însăşi particularităţile sistemului prezidenţial: preşedintele, ales de popor, formează guver¬ nul, adică desemnează de unu singur premierul, membrii cabinetului de miniştri, care sunt răspunzători numai în faţa şefului statului şi nu pot fi demişi de către parlament; preşedintele deţine unele prerogative legislative, conduce politica internă şi externă a ţării, etc. Un preşedinte abil, hotărît în acţiuni, cu un sprijin solid din exterior este în stare să soluţioneze operativ multe, probleme, inclusiv dintre cele mai litigioase, cu impact puternic asupra destinelor unui întreg popor.