Pe fundalul crizei economice mondiale, economia Republicii Moldova (R.M.) continuă a fi una dintre cele mai vulnerabile, cel puţin la nivel european. Acest fapt are loc, în mare parte, din cauza că: (i) factorii de decizie principali, (ii) clasa academică şi (iii) liderii de opinie din sistemul educaţional al republicii, continuă să creadă că cea mai gravă cauză a crizei economice şi sărăciei ar fi exclusiv din cauza factorilor externi. În contextul lacunelor care se discută cu privire la sistemul educaţional în R.M., se vorbeşte mult că una din cauzele majore ale disfuncţionalităţii economiei ar fi „prea multă” educaţie teoretică şi „prea puţină” educaţie practică, dar se evită să se admită că conţinuturile teoretice selectate pentru procesul educaţional, sunt puţin relevante scopurilor de creştere economică. Subsemnatul mai consideră că o carenţă majoră a politicilor economice în R.M. este percepţia eronată asupra legăturii dintre sistemul educaţional şi economia naţională, dar şi mai mult, a percepţiei eronate a rolului educaţiei economice ca factor inevitabil al formării culturii economice în masă; a rolului-cheie al economiştilor în sistemul educaţionali şi al profesorilor în economia naţională, ca premisă majoră a posibilităţii de valorizare a şanselor de creştere economică, prin ajustare la dezechilibrele economice internaţionale.