În prezentul demers autorul se va referi la importanța aplicării măsurilor de salvgardare a patrimoniului cultural privind comunitatea evreiască din Basarabia, la bunele practici realizate în acest domeniu, precum și la avantajele, dar și dezavantajele tehnologiilor informaționale asupra valorificării artefactelor de memorie culturală. Digitizarea este, deja de 15 ani, o prioritate a instituțiilor deținătoare de patrimoniu cultural din întreaga lume. În ultima perioadă acest proces tehnologic a devenit o oportunitate și pentru Biblioteca „Ițik Mangher”. Impactul este unul major, întrucât, începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, această instituție a avut menirea de a aduna și prezerva memoria culturală a poporului evreiesc care locuiește pe teritoriul Republicii Moldova; de a educa generația tânără în spiritul formării unei viziuni unitare asupra patrimoniului istoric și literar al evreilor în cadrul istoriei generale a acestei regiuni europene; de a dezvolta permanent colecțiile muzeistice ale bibliotecii și a constitui un Complex Bibliologic Muzeal-Cognitiv de Literatură și Cultură a Evreilor din Moldova. Din cauza ritmului rapid de evoluție în domeniul tehnologiilor audio, video, foto, dar și a condițiilor improprii de conservare, suporturile analogice au fost supuse cel mai grav procesului de degradare. De aceea, arhiviștii acestei instituții au devenit primii responsabili pentru salvarea unităților de patrimoniu. Activitatea acestora se consolidează în jurul a trei aspecte: digitizarea fondurilor analogice (medii tradiționale de documente: cărți, benzi magnetice, casete video/audio, filme foto etc.); prezervarea și stocarea pe termen lung (long time preservation) a materialului digital obținut și punerea în acces liber a conținuturilor digitale (accesibilitatea online – open source, open access).