Odată cu anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, au avut loc schimbări nu numai de ordin economic, politic și cultural dar și spiritual. În acest context Instituția Bisericii Ortodoxe a fost încadrată, contrar voinței sale, în procesul de îndepărtare a tradiției românești și apropierea și încadrarea în sistemul de valori spirituale slavo-ruse. Aceasta presupunea participarea bisericii la rusificarea populației, familiarizarea și încadrarea panteonului divin rus a populației locale și nu în ultimul rând propaganda cultului imperial rus – adică a țarului. Potenţarea rolului Bisericii Ortodoxe pentru ideea imperială rusă va avea loc odată cu lansarea de către Nicolai I a cunoscutei triade: „Ortodoxie, autocraţie, popor” – cei trei piloni pe care urma să se menţină statalitatea rusă. Este interesant că anume „ortodoxia” în această triadă ocupă locul primordial şi aceasta într-un stat multinaţional şi multi confesional, iar „autocraţia” este pe locul al doilea, cedând primul loc Bisericii. Această poziţie a Bisericii Ortodoxe Ruse a existat anterior și s-a păstrat şi ulterior, fiind cunoscute asemenea slogane ca: „Pentru Credinţă, Ţar şi Patrie” sau „Dumnezeul Rus, Ţarul Rus şi poporul rus”. Astfel, nu împăratul cuprinde cu puterea sa toate popoarele supuse sie, ci există o credinţă principală şi un popor principal (evident, cel rus) care urma să înglobeze celelalte naţiuni şi confesiuni. Evident că pentru această poziție Biserica Ortodoxă depunea un efort semnificativ pentru propagarea cultului țarului, lucru care se referă și la Basarabia ca parte componentă a acestui colos. Și acest lucru se efectua prin toate măsurile și posibilitățile existente. Aceasta se referă și la publicarea cărților cu invocarea a toată familia imperială, la publicare de instrucțiuni și regulamentelor speciale ce țineau de modalitatea și regulile petrecerii serviciilor divine în cinstea împăratului și familiei imperiale, precum și de diferite acțiuni orientate pentru promovarea imaginii imperiale.