Diagnosticul potenţialului economic al întreprinderii reprezintă un instrument eficient de evaluare a stării de „sănătate” a unei firme sau agent economic la un moment dat şi determinarea capacităţii de dezvoltare al acestora în viitor. Deşi metodele de diagnostic al potenţialului economic, descrise în literatura de specialitate, sunt diverse, după părerea noastră logica realizării lor poate fi redată, în special, prin schema de mai jos: Potenţialul economic se clasifică în potenţial de producţie şi potenţial financiar. Potenţialul de producere reprezintă posibilităţile curente şi viitoare de producere privind asigurarea la timp şi utilizarea eficientă a resurselor umane, materiale şi financiare. Principala problemă cu care se confruntă agenţii economici autohtoni este insuficienţa surselor proprii şi necesitatea atragerii surselor împrumutate, inclusiv investiţiilor din exterior. Potenţialul financiar, ca latură componentă a potenţialului economic, este determinat de rezultatele financiare obţinute de pe urma activităţilor desfăşurate, cît şi stabilitatea financiară a agentului economic la un moment dat. Ambele aspecte ale potenţialului economic sunt interdependente. Astfel, structura iraţională a patrimoniului, gestionarea necalitativă a resurselor disponibile conduce, în primul rînd, la dezechilibrarea situaţiei şi stabilităţii financiare a întreprinderii şi vice versa. În baza experienţei internaţionale acumulate în domeniul dat noi am purces la examinarea rezultatelor economice a două întreprinderi autohtone din ramura materialelor de construcţii şi propunem spre utilizare metoda diagnosticului şi estimării potenţialului economic al acestora adoptată la condiţiile asigurării unei activităţi durabile în Republica Moldova.