Plantele ornamentale dominante din or. Chişinău sunt: castanul, ulmul, salcâmul şi platanul. În ultimii 5 ani aceste plante sunt atacate de un şir de insecte dăunătoare şi agenţi patogeni care le provoacă boli. Consecinţele atacului acestor organisme nocive, afectează vitalitatea plantelor. În conti-nuare prezentăm cele mai importante specii de plante ornamentale şi orga-nismele nocive care se dezvoltă pe seama lor. 1. Ulmul – Ulmus spp., este atacat de gândacul frunzelor de ulm - Galerucella luteola Mull. (ord. Coleoptera, fam. Chrysomelidae). Acest crisomelid devastează aparatul foliar al speciilor de Ulmus, exact ca şi gândacul din Colorado - cartoful. În lunile august-septembrie din anii 2002-2004, practic nu exista nici o frunză întreagă, iar unele plante aveau aparatul foliar total consumat şi de o culoare cenuşie. Aceasta fiindcă ner-vurile frunzelor au rămas neconsumate dar deshidratate. Pe lângă pagubele directe, abundenţa acestor crisomelide, provo-cau disconfort fizic şi vizual persoanelor care se aflau în parcuri sau mer-geau prin oraş. Aceasta fiindcă, insectele cădeau de pe plante pe trecători, de aceea deseori se observau manifestări nervoase din partea lor, datorită prezenţei lor peste tot, inclusiv şi în complexele locative . Pe parcursul cercetărilor, au fost efectuate observaţii asupra biologiei speciei. Astfel s-a stabilit că, adulţii din generaţia hibernantă au depus un număr mare de ouă. Ponta fiind formată din 25-30 ouă. Din 10 frunze – 3 frunze aveau minim câte 1-2 ponte. Din 50 de ponte colectate, larvele au eclozat 99,9%, neînregistrându-se ouă parazitate. Doar la câteva ouă dezvoltartea embrionului a fost dereglată în timpul incubaţiei. Dezvoltarea acestei specii a fost întreruptă de condiţiile climateice din anul 2004. Însă plantele fiziologic deja au fost slăbite şi ele continuă să degradeze, fiindcă alte specii de insecte şi boli se dezvoltă pe seama lor. Aşadar, din anii 2001-2002 în paralel cu gândacul frunzelor s-a dez-voltat gărgăriţa minieră a frunzelor de ulm - Rhynchaenus alni L. Această specie de gărgăriţă minieră, în literatura de specialitate, este menţionată ca specie polifagă, şi atacă mai multe specii forestiere cum ar fi stejarul, arţarul etc. Prin consumul limbului foliar al plantei, are loc ace-leaşi daune ca la toate defoliatoarele: reducerea suprafaţei aparatului fo-liar, respectiv fotosinteza este limitată, lemnul intră în iarnă nematurizat şi ca rezultat planta devine foarte sensibilă la atacul altor insecte dăunătoare şi boli, care până la urmă distrug planta până la pieire. Actualmente ulmul continuă să fie atacat şi de unele coleoptere xilofage: Scolytus scolytus, S. multistriatus, S. pigmaelus. Ulterior aceşti ulmi slăbiţi de insecte, sunt afectaţi de ciupercii fitopatogene - Graphium ulmi Sch. care provoacă boala olandeză a ulmilor sau uscarea lor (Bădă-rău şi colab., 2004). 2. Castanul pocesc – Aesculus hippocastanum L. În literatura de specialitate şi internet este anunţat că în 1985, în Macedonia a fost descoperită pentru prima dată o insectă care provoacă defolieri în masă a castanului. Cercetătorii entomologi Deschka şi Dimic, au determinat această insectă care ulterior a completat patrimoniul entomologic mondial. Insecta se numeşte molia minieră a castanului şi face parte din ordinul Lepidoptera, familia Gracillariidae cu denumirea ştiinţifică Cameraria ohridella Deschka and Dimic. Ohridella - fiindcă a fost depistată lângă la-cul Ohrid din Macedonia. Denumirea de molie vine de la dimensiunile mici ale fluturelui, şi minieră de la modul de viaţă a larvei – care are di-mensiuni la fel mici şi se hrăneşte cu mezofilul dintre epidermele frunzei. Insecta adultă prezintă coloraţie deosebită a aripilor, dungi transversale de culoare galben-portocaliu şi cu luciu metalic. Omida, consumând doar miezul frunzei, în interior lasă epidermele ca un ”acoperiş”. Totodată lasă excremente în interiorul minei, astfel se pot observa uşor aceste pete galbene ca un „nisip” negru, care frecvent confluează între ele şi ocupă toată suprafaţa frunzei. Consecinţele asupra plantei: porţiunile din limbul foliar consumate de omidă nu fotosintetizează pentru plantă. Astfel când minele, acoperă 50% din frunză, provoacă defolieri timpurii, în iulie-august. Defolierea timpurie provoacă aceleaşi daune comune plantei: lemnul rămâne crud şi devine sensibil la îngheţuri şi secete, în urma căruia încep să se ususce crengile, apoi în total planta. Din experinţa expusă în literatura de specialitate, tratamente chimice nu au efect. Aceasta fiindcă s-au aplicat produse chimice destinate altor insecte dăunătoare. O altă cauză sunt dimensiunile plantelor, înălţimea 10-25 m şi lungimea ramurilor. Ca rezultat este foarte greu de aplicat tehnica necesară şi cantitatea de soluţie pentru a cuprinde în totalitate foliajul plantelor atacate. Unica măsură de combatere este adunarea şi arderea frunzelor de cas-tan, fiindcă molia iernează în stadiul de pupă în minele din frunze. Distru-gerea continuă şi în comun, conduce la rărirea numericului pentru anii vii-tori. Între timp sperăm să intervină natura, prin fluctuaţia temperaturilor scăzute sau ridicate, ca şi în cazul gândacului frunzelor de ulm sau dezvol-tarea paraziţilor. Molia castanului prezintă obiect de studiu şi cercetare ştiinţifică, iar rezultatele obţinute vor fi relatate în teză de licenţă. Paralel cu dezvoltarea în masă a moliei miniere, pe frunzele de castan în acest an condiţiile climaterice au favorizat evoluţia unei ciuperci fitopa-togene, care a transformat frunzele sănătoase în frunze cu aspect de hârtie arsă. Acest agent patogen pooartă denumirea de pătare brună – Coniothy-rium australe L,(ord. Picnidiales cl. Deuteromicetes). Petele formate sunt de diferite dimensiuni şi forme, culoare castanie cu reflexe mai mult sau mai puţin accentuate. La prima vedere seamănă cu minele moliei miniere, însă cercetând cu atenţie se observă că frunza suferă de atacul bolii. 3. Salcâmul – Acacia dealbata L. Din anul curent în rezultatul analizei stării fitosanitare al salcâmului din oraş este îngrijorător, faptul că cu paşi lenţi spre progres, graţie condiţiilor climaterice specifice ultimilor ani, s-a observat dezvoltarea unei molii miniere. Dauna provocată frunzelor de salcâm este asemănătoare cu cea la castan. Parectopa robiniella (ord. Lepidoptera, fam. Gracillariidae) este originară din America de Nord. Adultul prezintă anvergura aripilor 5-6 mm, culoare brun – cafenie cu solzi argintii. Aripele anterioare brun negricioase cu câte trei benzi argintii pe muchia anterioară şi trei pe muchia posterioară. Anual dezvoltă a câte 2-3 generaţii. Pentru reducerea numerică a acestei molii în ajutor ne vine fau-na utilă, endoparazitul din fam. Calcidoidae – Closterocerus cinctipennis.