ÎNTRODUCERE Calcificările exstrascheletale şi depozitele masive de săruri de calciu periarticular la pacienţii uremici variază între 1-7%. Etiopatogenia nu este elucidată, dar factorii favorizanţi pot fi: hiperparatiroidismul secundar sever, hiperfosfatemia, nivelul sporit al produsului fosfo-calcic. În articol sunt prezentate două cazuri clinice de calcificări exstrascheletale la pacienţi aflaţi la tratament la hemodializă ce se deosebesc prin durata tratamentului, vîrstă şi nivelul seric a PTHi. MATERIAL ŞI METODĂ: Examenul radiologic a regiunilor afectate, nivelul seric al marcherilor metabolismului mineral: calciu (Ca), fosfaţi (P), parathormon (PTHi), fosfataza alcalină (FAt). REZULTATE. PREZENTAREA CAZULUI 1: Pacientul T bărbat, 31 de ani, după 5 ani de hemodializă (HD) s-a prezentat cu dureri în regiunea umerilor cu caracter simetric, subfebrilitate apărute în ultimele 2 luni. Examenul radiologic a pus în evidenţă o formaţiune incapsulată cu conţinut hiperecogen, periarticular în regiunea umîrului şi a mîinii drepte. Examenul histomorfologic a depistat săruri de calciu. Indicii de laborator şi marcherii biochimici sunt prezentaţi în tabelul 1. PREZENTARE DE CAZ 2: Pacientul P, bărbat, 61 de ani, după 12 ani de tratament prin HD, pacientul acuză tumefiere în regiunea supraclaviculară şi articulaţia umărului stîng. Examenul radiologic a depistat o formaţiune cu caracter neregulat, cu conţinut hiperecogen de intensitate osoasă. Examenul histomorfologic a constatat conţinut bogat în cristale de calciu.Tab.1. Indicii de laborator a pacienţilor studiaţi.tabelDISCUŢII: Calcificările extraosoase sunt idicatori de tulburări grave a metabolismului mineral şi osos la pacienţii dializaţi. [1] Aspectele clinice sunt variate. Evoluţia poate fi acută cu semne de inflamaţie severă şi cronică asimtomatică. [2] Cauza dezvoltării calcificărilor exstrascheletale nu este pe deplin elucidată, deşi sunt implicaţi unui şir de factori: turnoverul osos scăzut, deficitul de vit D, hipercalcemia, care pot favoriza precipitarea sărurilor de calciu în ţesuturi. [3] Au fost raportate cazuri de tratament a calcificărilor exstrascheletale în urma transplantării cu succes a rinichiului, cu normalizarea valorilor Ca, P şi PTHi. [4] CONCLUZII: Cazurile prezentate a arătat, că calcificările exstrascheletale metastatice se pot dezvolta atît în cazul turnoverului osos scăzut cît şi turnoverului osos sporit. Obiectivele tratamentului trebue orientate spre individualizarea necesităţilor de Ca; intensificarea procedurilor de dializă şi efectuarea unui transplant renal reuşit.