Trăim în perioada progresului şi bunăstării materiale iluzorii, cu salarii precarii şi dorinţe peste puteri, consumism fără limite şi îndatorare peste posibilităţi. În lipsa mijloacelor financiare care ar satisface necesităţile de consum, legiuitorul pune la dispoziţie aşa instrument precume este creditul. Lozinci precum „credite fără gaj şi garanţii”, „credite doar cu buletinul”, „credite rapide fără verificarea veniturilor doar în 8 min. de la 1000 până la 30 000 lei” etc. pot fi văzute practic la orice pas. Întrebarea este dacă debitorul cunoaşte care sunt consecinţele care survin atunci când este în incapacitate de a restitui creditul. Incontestabil că orice obligaţie asumată trebuie executată, iar dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile intervine forţa coercitivă a statului, el urmând să răspundă cu latura activă a patrimoniului său, adică cu bunurile sale. Creditorul este în drept să-şi realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu. Astfel, conform alin. (2) al art. 88 din Codul de executare al Republicii Moldova (în continuare „C.execut.”) 2 poate fi urmărit orice bun corporal ori universalitate de bunuri ale debitorului, care se află în circuit civil, indiferent de faptul la cine se află în posesiune, precum şi orice drept patrimonial sau creanţă bănească, cu excepţia celor care nu sunt pasibile de urmărire silită. Practic poate fi următit orice bun al debitorului. Se salvează de la urmărire doar o categorie de bunuri ale debitorului care sunt enumerate la art. 89 din C.execut., acestea fiind grupate în câteva categorii şi anume: bunurile necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi al membrilor lui de familie; seminţele de culturi agricole; nutreţul pentru vitele care nu au fost urmărite; produsele agricole perisabile şi bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi alte bunuri care, conform legii, nu pot fi urmărite. Conţinutul art. 89 din C.execut. este în mare parte identic cu prevederile Anexei 1 din Codul de Procedură Civilă a RSSM din 1964 (în continuare “CPC RSSM”)3. Spre deosebire de legiuitorul din secolul al XXI-lea, cel din secolul trecut era mai indulgent cu debitorul-perosoană fizică, deoarece cercul bunurilor insesizabile era mai larg, iar debitorul nu risca să rămână “pe drumuri” şi fără surse de întreţinere. În redacţia actuală al art. 89 din C.execut., debitorul şi mebrii familiei lui riscă să rămână „în stradă”, deoarece bunul imobil în care domiciliază debitorul, deşi în ultimul rând, dar totuşi se urmăreşte, îmbrăcaţi doar într-un palton de iarnă şi unul de toamnă, un costum de iarnă şi unul de vară (pentru bărbaţi), două rochii sau două costume de vară şi două de iarnă (pentru femei), o pălărie şi o căciulă de iarnă, două broboade de vară şi două de iarnă (pentru femei) şi cu altă îmbrăcăminte întrebuinţată timp îndelungat şi care nu mai are valoare, deoarece este uzată şi poate fi aruncată la gunoi. Dacă are norocul să nu fie deposedat de bunul imobil în care domiciliază, debitorul şi mebrii familiei lui vor râmăne cu următorul mobilier: cîte un pat şi un scaun pentru fiecare persoană, o masă, un dulap pentru familie. De mai multe dulapuri nici nu are nevoie, or, pentru îmbrăcamintea cu care rămăne şi un dulap este încăpător, ba mai râmăne şi spaţiu. Oricare alt mobilier, precum frigiderul, maşina de spălat rufe, aragazul electric sau pe gaz, utensilile pentru casă şi bucătărie împreună cu mobilierul în care se păstrează, sunt pasibile de urmărire. Prevederile art. 89 din C. execut. al RM încalcă grav dreptul constituţional al debitorului-persoană fizică prevăzut la art. 47 din Constituţia RM1 conform căruia „statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa ...”. Or, ce fel de trai decent ar putea să aibă persoana atunci când pentru datorii este deposedat de lucrurile indispensabile vieţii cotidiene. În viziunea noastră, la categoria bunurilor insesizabile urmează să fie atribuite îmbrăcămintea, paturile, mesele şi scaunele destinate pentru luarea hranei, dulapurile, frigiderul, maşina de spălat rufe, aragazul electric sau pe gaz, utensilile pentru casă şi bucătărie împreună cu mobilierul în care se păstrează, cu excepţia bunurilor mobile de valoare economică considerabilă, atristică sau anticuariat. De asemenea, la categoria bunurilor insesizabile urmează să fie atribuite şi animalele de companie 10. Astfel, art. 89 din C.execut. al Republicii Moldova va fi în linia cu prevederile din legile altor state, precum art. 514 din Codul de procedură civilă al Italiei 4, art. 2469 din Codul civil 5 şi capitolului C-25.01 din Codul de procedură civilă ale provinciei Quebec (Canada) 6, art. 1408 din Codul judiciar al Belgiei 7 şi art. L. 112-2 Codul procedurilor de executare civile al Franţei 8 şi art. 726 din noul Cod de procedură civilă a României 9.