Potrivit legii supreme, economia RM este economie de piață, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și publică antrenate în concurență liberă [1, art. 126 alin. (1)]. Exercițiul schimbărilor relațiilor social-economice din țară a dispus autorităților locale să pună în circuitul civil patrimoniul de care dispun. Către sfârșitul anilor ’80 ai veacului trecut, când a apărut necesitatea realizării reformelor economice, arhitecții perestroicii împreună cu juriștii de la acea vreme au hotărât folosirea în acest scop a dreptului civil clasic, dându-i o haină nouă și o calitate principală, aceea de denaționalizare a patrimoniului public. În timp, acest proces s-a dovedit a fi unul din principalele moduri de organizare a proceselor de producție. Astfel, conform prevederilor legale [2, art.13], autoritățile publice locale posedă un patrimoniu propriu și distinct, care include bunuri mobile și imobile, asigurând în condițiile legii delimitarea și evidența separată a bunurilor din domeniul public și cel privat. Potrivit alin. (1) art. 3 din Legea privind statutul municipiului Chișinău nr. 136 din 17.06.2016, Consiliul municipal Chișinău este autoritatea reprezentativă și deliberativă a populației municipiului Chișinău. Potrivit art.3 al Legii RM cu privire la proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale nr. 523/99 [3], autoritățile publice locale pot exercita dreptul de proprietate și pot da în locațiune bunurile întreprinderilor locale cu formă de proprietate publică, încăperi care aparțin întreprinderilor cu formă de proprietate mixtă şi comună, aparţinînd subiecţilor activităţii de întreprinzător din sfera industriei, agriculturii, construcţiilor, transporturilor, achiziţiilor, comerţului, deservirii comunale, sociale precum şi alte obiecte care se află pe teritoriul respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Acest aspect este unul normal, căci, după cum bine afirmă profesorul universitar doctor Gheorghe Chibac, ,,obiectele contractului de locațiune pot fi numai bunurile determinate individual și neconsumabile, deoarece folosința și posesia temporară presupune restituirea lor după încetarea contractului. Dreptul de proprietate asupra bunului folosit nu-i aparține persoanei care o folosește” [4, p. 70]. Locațiunea ia naștere ca urmare a adoptării deciziei în acest sens din partea organului colectiv (Consiliul municipal Chișinău) care ia hotărârea cu votul majorității consilierilor prezenți. Proiectele de decizie privind darea în locațiune a încăperilor sunt propuse spre examinare consiliului municipal de către consilierii municipali sau primarul general și se examinează dacă sunt avizate conform alin. (2), art. 10 din Legea 136/2016. Proiectele sunt pregătite anterior de către Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale, instituție înființată de către CMC ce are în sarcină administrarea patrimoniului municipal, cu excepția terenurilor și activează în baza Regulamentului de activitate nr. 10/6 din 22.10.2009. Dat fiind faptul că sunt acte administrative născute din puterea de autoritate publică, legalitatea adoptării deciziilor CMC este verificată de către Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat. După verificarea legalității adoptării deciziei, se perfectează contractul de locațiune. Prin urmare, în acest caz, contractul de locațiune poartă caractere specifice ce reies din poziția părților. În primul rând, este un contract civil ce se naște din act administrativ (decizia adoptată de CMC), semnat între două părți unde pe de o parte avem ca locator autoritate publică, iar pe de altă parte, locatar care poate fi persoană fizică sau juridică, după caz. De menționat este faptul că până la încheierea contractului de locațiune, CMC are față de potențialul locatar doar obligații de natură legală, adică ce reies din lege, dar nici o obligație de natură contractuală. Putem menționa că activitatea privind stabilirea raporturilor contractuale de locațiune se desfășoară cu anumite încălcări de lege. Consiliul municipal întâmpină dificultăți în administrarea patrimoniului său și deseori comite erori în procesul încheierii contractului de locațiune a încăperilor nelocuibile. Cauza principală este participarea factorului politic în procesul adoptării deciziilor privind darea în locațiune și neprofesionalismul consilierilor locali. Dificultățile pe care le întâmpină proprietarul apar încă de la înregistrarea dreptului de proprietate asupra încăperilor. Deseori, acțiunile întreprinse de Consiliul municipal nu sunt suficiente și eficiente pentru înregistrarea dreptului de proprietate, organul cadastral refuzînd înregistrarea acestuia. Uneori, Consiliul municipal dă în locațiune încăperi care le gestionează prin intermediul anumitor structuri, dar dreptul de proprietate nu este înregistrat după autoritatea publică. Pentru depășirea problemei în cauză am recomanda o conlucrare mai strînsă cu Oficiul cadastral teritorial Chișinău pentru identificarea mecanismului de înregistrare. Cea mai mare și mai des întâlnită eroare pe care o comite Consiliul municipal este nerespectarea art.77 alin. (5) din Legea privind administrația publică locală 436/2006 care prevede licitația ca metodă de dare în locațiune a încăperilor proprietate a unității administrativteritoriale. Consiliul municipal Chișinău și-a stabilit regulile sale pentru administrarea încăperilor pe care le are în proprietate. Există probleme în domeniul administrării și privatizării patrimoniului public local. Problemele indică asupra lipsei abilităților în gestionarea eficientă a fondurilor publice. În consecință, potențialii participanți la procesul de privatizare sau dare în locațiune a bunurilor imobile primesc cu greu informații despre obiectele pasibile privatezării/locațiunii cu indicarea tuturor caracteristicilor acestora care ar forma oferta de a contracta. Despre organizarea licitațiilor, nici nu poate fi vorba, deoarece acestea nici nu se organizează la moment, deși legea, după cum am menționat mai sus, prevede acest lucru [5, art.77 alin.(5)]. O problemă acută ce ține de administrarea patrimoniului este folosirea încăperilor de persoane străine. Deseori negocierea dintre părți și inspectarea încăperilor la fața locului scot la iveală că încăperile sunt folosite de persoane străine, fie că acestea abuziv au intrat în posesia și folosința încăperilor, fără înștiințarea proprietarului, fie această posesie și folosință este corelată cu neglijența din partea gestionarului nemijlocit și controlului slab din partea proprietarului. O asemenea situație duce inevitabil la inițierea unui litigiu de judecată, care necesită eforturi suplimentare și pierdere de timp, energie și resurse. O recomandare pentru depășirea unor astfel de situații ar fi aprofundarea controlului din partea proprietarului prin inspectări permanente. O altă situație de utilizare a încăperilor de către persoane neautorizate sunt datorate procesului îndelungat și anevoios de dare în locațiune și se manifestă prin utilizarea încăperilor până la încheierea contractului de locațiune de către locatar. Spunem persoane ,,neautorizate”, deoarece o persoană este autorizată să folosească un imobil doar în baza unui contract, în cazul nostru-contractul de locațiune. Așadar, Consiliul municipal Chișinău este un proprietar care gestionează prost patrimoniul municipal, iar activitatea acestuia pe piața de închirieri imobiliare lasă de dorit. Problemele întâlnite în relațiile de locațiune persistă datorită unui sistem de management instituțional neconectat la cerințele actuale, lipsa și/sau imperfecțiunea controlului intern, în special a proceselor de control, coordonare și interacțiune.