Republica Moldova este situată în sud-estul Europei și se învecinează la nord, est şi sud cu Ucraina, iar la vest cu România. Lungimea totală a frontierei de stat a Republicii Moldova este de 1906 km, din care 955 km terestră și 951 km pe cursuri de apă. Frontiera Republicii Moldova cu Ucraina are 1.222 km, din care 267 km pe cursuri de apă (inclusiv pe fluviul Nistru) și 955 km terestră. Segmentul central de 453,4 km al frontierei moldo-ucrainene se află sub controlul neconstituţional al autorităţilor separatiste ale autoproclamatei ,,Republici Moldovenești Nistrene”. Identificarea și stabilirea frontierelor vamale, ce despart teritoriile statelor, reprezintă un procedeu complex care impune o serie de operaţiuni și proceduri, antrenând activ statele limitrofe în crearea tratatelor și actelor normative ce reglementează procedura de stabilire a frontierelor vamale dintre state, iar ulterior regimul juridic al frontierelor vamale. Stabilirea frontierei vamale, se realizează prin două operaţiuni interdependente: 1. delimitarea; 2. demarcarea, fiind caracterizate ca fiind distincte una de alta și în același timp coerente și succesive. Ca concept general, delimitarea frontierei reprezintă o noţiune cu conţinut complex, ce cuprinde lucrări de identificare și marcare a hotarelor ce despart două teritorii de stat. Delimitarea frontierelor reprezintă un ansamblu de operaţiuni tehnico-juridice, ce are ca scop final stabilirea legală (conforme tratatelor internaţionale și actelor normative interne ale statelor limitrofe), și marcarea punctelor de frângere și a traseelor hotarelor teritoriului de stat. Succesivitatea operaţiunilor de delimitare a frontierelor, poate fi expusă în următoarele etape succesive: 1. lucrări de iniţiere, ce cuprind operaţiuni de cercetare și informare; 2. lucrări pregătitoare, ce cuprind operaţiuni organizatorice; 3. stabilirea punctelor de hotar și materializarea lor pe conturul teritoriului de stat; 4. identificarea și marcarea punctelor ce vor constitui pe viitor hotarele ce despart teritoriile de stat; 5. lucrări de măsurare geotopometrice, ce au ca scop stabilirea poziţionării punctelor de hotar; 6. întocmirea documentaţiilor și actelor normative naţionale și internaţionale ce reglementează delimitarea frontierelor de stat ce despart statele limitrofe. Operaţiunea de demarcare, reprezintă fixarea în teren a liniei frontierei, potrivit coordonatelor stabilite prin tratatul încheiat între state. Dacă delimitarea este o operaţiune de negociere, demarcarea se efectuează de comisii mixte, formate de reprezentanţii statelor părţi. Comisia are următoarele atribuţii: să fixeze traseul liniei de frontieră în concordanţă cu delimitarea teritoriului de stat pe hartă ce este anexată la tratat; să fixeze semnele de demarcare prin instalarea stâlpilor de beton, metal sau de lemn, ridicări de pământ, copaci, iar pe apă geamanduri etc.; să întocmească documentele de demarcare, ce reprezintă procesele verbale de descriere a traseului, hărţii frontierei, procesele verbale de descriere a semnelor, fotografii sau scheme ale anumitor porţiuni sau semne de frontieră. Legea cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova, stabilește că demarcarea frontierei de stat reprezintă procedura de desemnare, în conformitate cu materialele de delimitare, a liniei frontierei de stat în teren cu semne de frontieră stabilite. Potrivit Tratatului între Republica Moldova și Ucraina cu privire la frontiera de stat. Frontiera de stat între Republica Moldova si Ucraina se stabilește în conformitate cu documentele privind delimitarea, care sunt parte integrantă a Tratatului:a) Protocolul-crochiu al liniei frontierei de stat între Republica Moldova și Ucraina; b) Albumul de hărţi topografice al frontierei de stat între Republica Moldova și Ucraina, întocmit în rezultatul delimitării frontierei moldo-ucrainene efectuate în anii 1995-1999. Documentele de demarcare urmează a fi aprobate în corespundere cu procedurile interne ale fiecărei părţi şi intră în vigoare la data primirii ultimei înștiinţări privind îndeplinirea procedurilor menţionate. Documentele de demarcare sunt pregătite şi întocmite în două exemplare, fiecare în limba moldovenească și ucraineană. Regulamentul privind demarcarea frontierei de stat între Republica Moldova și Ucraina, stabilește că semnelor de frontieră li se atribuie numere de ordine (de la nord spre sud). Semnelor de frontieră de joncţiune li se atribuie denumiri proprii, iar pentru fiecare semn de frontieră se întocmește Protocolul semnului de frontieră. Regulament stabilește că punctele de joncţiune ale frontierei de stat a Republicii Moldova, Ucrainei şi României sunt marcate prin semne de frontieră speciale, în baza unui acord trilateral. Pentru semnele frontierei din punctele de joncţiune se întocmesc protocoale speciale, care se semnează de reprezentanţii împuterniciţi ai Republicii Moldova, Ucrainei şi României. În scopul realizării Legii nr. 348-XV din 12 iulie 2001 pentru ratificarea Tratatului dintre Republica Moldova și Ucraina cu privire la frontiera de stat și în scopul organizării și asigurării tehnico-materiale a lucrărilor de demarcare a frontierei de stat între Republica Moldova și Ucraina, AgenţiaRelaţii Funciare și Cadastru a fost delegată cu drepturi și obligaţii de a efectua lucrări de demarcare a frontierei de stat moldo-ucrainene. Deși demarcarea frontierei moldo-ucrainene este aproape de finalizare, se impune semnarea acordului interguvernamental privind regimul de frontieră între cele două ţări, care să consemneze încheierea de iure a procesului. Este necesară, de asemenea, negocierea și semnarea acordurilor interguvernamentale cu Ucraina privind regimul de frontieră, controlul comun al persoanelor, mijloacelor de transport și mărfurilor, punctelor de contact comune, schimbului de informaţii; acordurilor și planurilor de cooperare cu România, cu alte state-membre UE sau ţări terţe. În cadrul procesului de delimitare și demarcare a frontierei de stat moldo-ucrainene, statele prin legi interne și acorduri bilaterale urmează să stabilească regimul de frontieră, menit să asigure paza frontierelor de stat și prevenirea conflictelor ori incidentelor. Totodată, urmează a se stabili, punctele de trecerea a frontierei de stat, problemele legate de întreţinerea frontierei, a utilizării drumului de frontieră, a trecerii frontierei de către poliţia de frontieră, însoţitori de vagoane, locuitori care posedă loturi de pământ pe teritoriul celuilalt stat. În concluzie, procesul de demarcare a frontierei moldo-ucrainene este îngreunat de existenţa a câtorva impedimente care stagnează acest procedeu. În virtutea rapoartelor prezentate de reprezentanţii ambelor state, precum că procesul de demarcare a frontierei de stat moldoucrainene cunoaște multe progrese, cu regret constatăm că procesul este îngreunat semnificativ. Unul din factorii principali, ce joacă un rol (negativ) în derularea procesului de demarcare este ,,conflictul transnistrean”. Faptul că procesul de delimitare a frontierei moldoucrainene este aproape finalizat, Republica Moldova nu va putea garanta securitatea frontierei de stat pe perimetrul limitrof al porţiunii Transnistrene. Nici misiunea EUBAM, care are un rol semnificativ la securitatea frontierei de stat și a frontierei vamale a Republicii Moldova, nu poate garanta realizarea planului de securitate a ambelor state (Republica Moldova – Ucraina). Scopul Tratatul între Republica Moldova și Ucraina cu privire la frontiera de stat este de a stabili un regim juridic al frontierei de stat care să garanteze securitate de stat a ambelor state. Un alt factor important care generează impedimente la realizarea Tratatului între Republica Moldova și Ucraina cu privire la frontiera de stat, este ,,voinţa politică” (la care nu ne vom expune pe larg, ci doar o constatăm). În cazul dat îl von cita pe Valentin Beniuc care susţine că, dacă politicienii Moldovei și formatorii de opinie din Moldova nu concep că edificarea identitară reprezintă baza formării statului și formalizării hotarelor acestuia, atunci ei ori manifestă o serioasă doză de ignoranţă sau conștient respingând perspectiva construcţiei statale. Și într-un caz și în altul, ambele categorii focusează în frânarea procesului de formare a identităţii politice și teritoriale, fapt ce rămâne a fi problema fundamentală în cale determinării și legiferări garniţelor de stat ale Republicii Moldova.