Familia, ca nucleu social bazat pe căsătorie, a avut de-a lungul vremii sensuri diferite. Se pare ca etimologia cuvântului ,,familie” este cuvântul latinesc famulus, care semnifica rob casnic în perioada de început a societății sclavagiste romane, și din care s-a format familia. Dispoziţiile Constituţiei şi ale Codului familiei sunt în conformitate cu cele ale art.16 a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi cele ale art.12 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care stabilesc că „odată cu atingerea vârstei legale, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie”, iar familia este considerată „elementul natural şi fundamental al societăţii”. În textele Codului familiei al Republicii Moldova termenul ,,căsătorie” are următoarele accepțiuni: ― în primul rând, căsătorie înseamnă actul juridic pe care îl încheie cei ce vor să se căsătorească. Pentru încheierea căsătoriei, este necesar acordul de voință al viitorilor soți, dar, odată încheiată căsătoria, devine independentă de acest acord de voință pentru a fi cârmuită în întregime de normele legale; ― în al doilea rând, căsătoria înseamnă situația juridică, în principiu permanentă, a celor căsătoriți. Această situație juridică este determinată de reglementarea legală privind căsătoria, care devine aplicabilă prin încheierea actului juridic al căsătoriei și există pe tot timpul cât durează raportul de căsătorie. De exemplu: soții sunt obligați să poarte un anumit nume în timpul căsătoriei; stabilirea regimului juridic al bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. După cele expuse supra, am putea conclude că căsătoria este o uniune liber consimțită și legalizată, în conformitate cu legea, dintre două persoane de sex diferit care au intenția de a întemeia o familie. Din definiția căsătoriei și din ansamblul prevederilor legale care o reglementează rezultă următoarele caractere juridice ale acesteia: – căsătoria este o uniune dintre un bărbat și o femeie – din prevederile art.48 alin.(2) Constituția Republicii Moldova: ,,Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie...”, art. 12 din CEDO: ,,Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie...”, și art.15 alin.(1) lit.h) Codul familiei al Republicii Moldova, care interzice căsătoria între persoane de același sex, rezultă o regulă care are la bază rațiuni sociale și biologice – căsătoria se încheie doar între bărbat și femeie; ― căsătoria este liber consimțită – exprimarea consimțământului liber al celor ce se căsătoresc este garantată prin dispoziții legale, care permit încheierea căsătoriei bazată pe afecțiunea reciprocă a viitorilor soți; ― căsătoria este monogamă, deoarece ea poate fi încheiată numai de persoane care nu sunt într-o altă căsătorie în momentul încheierii ei. Monogamia este un rezultat firesc al dragostei pe care o manifestă unul față de altul cei care se căsătoresc, iar bigamia este pedepsită; ― căsătoria se încheie în formele cerute de lege și are un caracter solemn. Ea se încheie numai într-un anumit loc, în fața unei autorități de stat, în prezența efectivă a viitorilor soți și a doi martori la o dată stabilită și cu posibilitatea participării publicului; ― căsătoria are un caracter personal, deoarece actul juridic al căsătoriei este un act juridic strict personal și nu se poate încheia prin reprezentarea viitorilor soți; ― căsătoria are un caracter civil, deoarece încheierea și înregistrarea ei fiind de competența exclusivă a autorității de stat. Soții au posibilitatea să procedeze și la celebrarea religioasă a căsătoriei, dar aceasta numai după încheierea căsătoriei în fața autorității de stat. Această celebrare religioasă nu produce niciun efect juridic, tot astfel, uniunea încheiată numai religios nu are valoare juridică; ― căsătoria se încheie pe viață. Desigur, aceasta este o regulă generală, deoarece cei ce se căsătoresc au intenția de a trăi împreună tot timpul vieții lor, dar dacă aceasta devine imposibil măcar pentru unul dintre soți, legislația admite desfacerea căsătoriei; ― căsătoria se întemeiază pe deplină egalitate în drepturi între bărbat și femeie, egalitatea se referă atât la condițiile în care se încheie căsătoria, cât și la relațiile dintre soți sau dintre aceștia și copiii lor; ― căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii; ― cauza actului juridic al căsătoriei, adică al scopului urmărit de părți, este întemeierea unei familii, distinctă de familiile de proveniență ale soților. Căsătoria încheiată de unul sau amândoi soți din alte considerente decât acele al întemeierii unei familii, doar ca mijloc de obținere a unor privilegii decurgând din statutul de persoană căsătorită, poate fi desființată. Din alte surse cu privire la analiza și caracterele căsătoriei, ca act juridic, putem identifica următoarele caractere ale căsătoriei: a) căsătoria este un act juridic – uniune. Fiecare parte nu urmăreşte un scop diferit de al celeilalte, ci viitorii soţi urmăresc un scop comun, care este întemeierea unei familii; b) căsătoria este un act juridic bilateral. care presupune manifestarea de voinţă a viitorilor soţi; c) căsătoria este un act de stare civilă; d) căsătoria este un act strict personal, care presupune consimţământul liber şi personal al viitorilor soţi. Căsătoria nu se poate încheia prin reprezentare; e) căsătoria este un act juridic solemn, care se încheie în formele prevăzute de lege, în faţa ofiţerului de stare civilă, în prezenţa concomitentă a viitorilor soţi, în condiţii de publicitate; f) căsătoria este un act juridic condiţie – părţile pot decide numai ca dispoziţiile legale care stabilesc statutul legal al căsătoriei să li se aplice sau nu, fără posibilitatea de a le modifica; g) căsătoria este un act juridic cauzal, care implică valabilitatea cauzei. Căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii, care este cauza necesară şi determinantă a acesteia. Căsătoria încheiată în alt scop decât cel al întemeierii unei familii este o căsătorie fictivă, fiind sancţionată cu nulitatea absolută; h) căsătoria este un act juridic, pur şi simplu, care nu poate fi afectat de modalităţi (termen sau condiţie); i) căsătoria se încheie, în principiu, pe viaţă. Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi şi poate fi desfăcută prin divorţ, în condiţiile legii. De asemenea, căsătoria poate fi desfiinţată, potrivit legii, dacă este afectată de o cauză de nulitate absolută sau relativă. Căsătoria are un caracter civil (laic), în sensul că încheierea şi înregistrarea căsătoriei sunt de competenţa ofiţerului de stare civilă. Aceasta este obligatorie pentru dobândirea statutului de persoană căsătorită. În comparație cu prevederile Constituției Republicii Moldova în ceea ce privește căsătorie religioasă, Constituţia României în art.48 alin.(2) prevede că căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă; cu alte cuvinte, căsătoria religioasă este facultativă şi subsecventă faţă de căsătoria civilă, fiind o aplicare a libertăţii conştiinţei consacrată de art.29 din Constituţie. Căsătoria religioasă se celebrează potrivit ritualurilor bisericeşti şi nu are nicio valoare juridică. De asemenea, conform art. 259 alin. (3) CC român, celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după încheierea căsătoriei civile. Totodată, cu privire la caracterul laic al căsătoriei, în raport cu art.12 din CEDO, care garantează dreptul la căsătorie, fosta Comisie europeană a drepturilor omului a decis că obligaţia de a încheia o căsătorie în formele prevăzute de lege în locul unui ritual religios specific nu reprezintă o încălcare a dreptului fundamental la căsătorie. Tot astfel, nu constituie o încălcare a CEDO obligaţia de a respecta vârsta legală la căsătorie, chiar dacă religia părţilor interesate autorizează căsătoria la o vârstă inferioară acesteia.