Intoducere. Născut în dreptul englez, conceptul conflictului de interese a fost dezvoltat de instituţia fiduciei din dreptul common law. Esenţa fiduciei consta în executarea de către o persoană, numită fiduciar a unor obligaţii în favoarea beneficiarului, şi primul fiind în drept să-şi aleagă metodele de executare a obligaţiilor, avându-le în vedere pe cele mai avantajoase pentru beneficiar. Această obligaţie interzice fiduciarului să tragă anume foloase pentru sine sau pentru un terţ în detrimentul intereselor beneficiarului şi îşi are fundamentul în normele privind evitarea conflictelor. În legislaţia Republicii Moldova „conflictul de interese” sau „tranzacţiile cu conflict de interese” sunt reglementate atât în dreptul public [1, 2], cât şi în dreptul privat [3, 4, 5, 6], fiecare din acestea având mijloacele şi metodele specifice de soluţionare. În ceea ce urmează, vom supune analizei normele juridice ce se referă la încheierea şi executarea tranzacţiilor societăţii pe acţiuni în care persistă conflicte de interese. Noţiunea conflictul de interese. Conflictul de interese este o instituţie juridică care evidenţiază o contrarietate între interesele a două sau mai multe subiecte de drept, care, datorită mecanismelor existente de încheiere şi executare a actelor juridice permit anumitor persoane să acţioneze în interesul unora din aceste subiecte şi, implicit, contrar intereselor altora. În actele normative, în literatură, inclusiv în cea juridică nu există definiţii unitare ale conflictului de interese. Una din cele mai răspândite definiţii date conflictului de interes este cea expusă de autorii Bernard Lo şi Marilyn J. Field potrivit cărora ,,un conflict de interese este un set de circumstanţe unde exista riscul ca raţionamentul profesional sau acţiuni legate de un interes primar vor fi în mod nejustificat influenţate de un interes secundar” [7]. Legislaţia naţională, reglementând conflictul de interese, porneşte de la confruntarea intereselor în gestiunea organizaţiilor necomerciale [5], societăţilor pe acţiuni [3], băncilor comerciale sau întreprinderilor insolvabile, însă fără a da o definiţie clară conceptului, lăsând-o în sarcina doctrinei. Tranzacţia cu conflict de interes. Legea nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni stabileşte condiţiile ce face o tranzacţie să fie cali ficată ca având conflict de interese, arată categoriile de contracte la încheierea şi executarea cărora se poate manifesta conflictul de interese, identifică persoanele interesate în încheierea a astfel de tranzacţii, modul de declarare a intereselor, precum şi modul de adoptare a deciziilor prin care societăţii i se permite să încheie tranzacţii cu conflict de interese. Analiza acestor elemente, dar şi a altora, se impune ori de câte ori apare necesitatea de a determina existenţa unor conflicte de interese, inclusiv atunci când se iniţiază încheierea unor tranzacţii ori se susţine că societatea a fost prejudiciată datorită încheierii unor tranzacţii de acest gen. Tranzacţia se consideră a avea conflict de interese dacă societatea pe acţiuni procură sau înstrăinează bunuri, primeşte şi/sau acordă garanţii în valoare ce depăşeste 1% din activiele societăţii, precum şi se angajează într-un alt mod în raporturi juridice patrimoniale, iar în calitate de contractant apare direct sau indirect o persoană interesată. Pentru ca să fie calificată ca fiind cu conflict de interese art.85 din Legea nr. 1134/1997 evidenţiază ca şi particularităţi ale tranzacţiei următoarele: existenţa a cel puţin două părţi ale tranzacţiei; existenţa contrarietăţii de interese nu doar între părţile contractante, dar şi în însăşi societatea pe acţiuni; existenţa unei persoane interesate, care deşi obiectiv acţionează în numele şi contul societăţii pe acţiuni, ar putea să o prejudicieze pe aceasta şi să favorizeze cealaltă parte; încheierea şi executarea contractului poate prejudicia interesul societăţii. De asemenea, tranzacţia intră în categoria celor cu conflict de interese dacă valoarea bunurilor care fac obiectul tranzacţiei depăşeşte un procent din valoarea activelor societăţii. Persoana interesată. Legiuitorul foloseşte sintagma „persoană interesată” în încheierea tranzacţiei, având în vedere persoanele care, pe de o parte, au o influenţă importantă în societatea pe acţiuni, iar pe de altă parte, vrea să contracteze cu societatea. În categoria persoanelor interesate se includ acţionarii, membrii consiliului, membrii organului executiv precum şi persoanele afiliate acestora. Trebuie de precizat că nu oricare acţionar este persoană interesată, ci doar cel care deţine de sine stătător sau împreună cu persoanele sale afiliate mai mult de 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii. Legea nr.1134/1997 stabileşte că la calificarea tranzacţiei ca fiind cu conflict de interese trebuie luate în consideraţie şi persoanele afiliate acţionarilor menţionaţi cât şi membrii consiliului şi ai executivului. Persoanele afiliate sunt determinate în art.4 din Legea nr.171/2012 cu privire la piaţa de capital. Persoanele interesate au obligaţia de comunicare către organul executiv şi consiliului societăţii despre existenţa conflictului său de interese până la luarea deciziei privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese. Necomunicarea acestor informaţii permite societăţii să încaseze de la persoana interesată prejudiciul cauzat în urma încheierii şi/sau executării acestei tranzacţii. Despre procedura de aprobare a tranzacţiei cu conflict de interese. Administratorul societăţii este îndreptăţit să încheie contracte cu conflict de interese având în prealabil aprobată decizia consiliului sau a adunării generale. Consiliul societăţii este în drept să aprobe tranzacţiile cu conflict de interese doar cu unanimitatea membrilor care nu sunt interesaţi în tranzacţie şi dacă bunurile care sunt obiect al acesteia nu depăşesc 10% din valoarea activelor. Dacă tranzacţia planificată depăşeşte 10% din activele societăţii, consiliul nu a întrunit majoritatea sau majoritatea membrilor consiliului sunt persoane interesate, aprobarea prealabilă a tranzacţiei se face prin hotărâre a adunării generale. Hotărârea adunării generale a acţionarilor se ia cu votul majorităţii acţionarilor care nu sunt persoane interesate în această tranzacţie. Acţionarul interesat în tranzacţie este obligat „să părăsească pentru un timp adunarea generală la care, prin vot deschis, se hotărăşte asupra încheierii tranzacţiei”. Aprobarea prealabilă de către consiliu şi societate nu este necesară, dacă contractul cu conflict de interese se încheie de către societăţile dependente (afiliate) în executarea dispoziţiilor obligatorii date de societatea dominantă (mamă), sau în cazurile în care toţi acţionarii sunt persoane interesate în efectuarea tranzacţiei cu conflict de interese. Încălcarea modului stabilit de aprobare prealabilă a tranzacţiilor cu conflict de interese poate fi anulat în baz art.220 din Codul civil, ca fiind aprobat contrar normelor imperative ale legii. Curtea Supremă de Justiţie în Hotărârea Plenului nr.1 din 2010 cu privire la unele chestiuni ce apar la soluţionarea litigiilor dintre acţionar şi societatea pe acţiuni, dintre asociat şi societatea cu răspundere limitată s-a indicat instanţelor că pentru declararea nulă a acestui gen de tranzacţii trebuie să fie demonstrat conflictul de interese şi prejudiciul cauzat societăţii.