Instituția acordului de recunoaștere a vinovăției și procedura judecării cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale sunt proceduri simplificate, ce au menirea de a simplifica complexitatea procesului de examinare a cauzelor penale şi de a eficientiza pe această cale activitatea instanţelor judecătoreşti şi a organelor de urmărire penală. [1, p. 1036]. Acordul de recunoaștere a vinovăției precum și procedura judecării cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, fiind instituţii asemănătoare, au aceeași sorginte de origine și urmăresc aceleași scopuri, însă fiecare procedură în parte își are propriul regim juridic și produc efecte juridice diferite. Comun pentru ambele instituții este procedura scrisă. Conform prevederilor art.504 alin.(2) CPP, acordul de recunoaştere a vinovăţiei se întocmeşte în scris. La fel, în cadrul procedurii judecării cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, art.3641 alin.(1), inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale. Rolul instanței de judecată în cadrul acestor două instituții nu este unul activ, specific contradictorialităţii, oralităţii şi nemijlocirii, ci mai degrabă unul diriguitor, care de regulă persistă în cauzele civile [2, p.103]. Cu referire la delimitarea acestor două instituții, constatăm categoriile infracțiunilor în privința cărora este posibil de examinat cauza penală în procedura recunoașterii vinovăției și procedura judecării cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, atunci stabilim că recunoașterea vinovăției se încheie doar în cazul infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave (art.504 alin.(2) CPP). Cât privește procedura judecării cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, ce este aplicabilă în procesele penale privind toate categoriile de infracţiuni, inclusiv cele pentru săvârşirea cărora este prevăzută detenţiunea pe viaţă, dat fiind că legiutorul nu prevede şi nu limitează în mod expres categoriile de infracţiuni beneficiare ale acestei instituţii. Pentru a delimita procedura de la art.504 CPP de cea de la art.3641 CPP, trebuie de stabilit totodată şi cercul de subiecţi implicaţi în iniţierea şi examinarea acestor instituţii procesual penale. Conform art. 504 alin. (1) din CPP, acordul de recunoaștere a vinovăției este o tranzacție încheiată între procuror și învinuit, sau după caz inculpat. În plus, participarea apărătorului la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției este obligatorie, ce va certifica că procedura a fost respectată şi că recunoaşterea vinovăţiei de către învinuit, inculpat rezultă din înţelegerea lor confidenţială anticipată. Inițierea procedurii de încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției poate avea loc din partea procurorului și din partea învinuitului, inculpatului sau apărătorului său. Pornind de la prevederile art. 3641 din CPP, cererea cu privire la recunoașterea săvârșirii faptelor indicate în rechizitoriu și examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală se înaintează de către inculpat, din proprie iniţiativă, personal. La acestă procedură, rolul procurorului se limitează doar la expunerea opiniei privitor la cererea inculpatului de a fi judecat în baza probelor administrate în faza urmăririi penale și la pledarea în dezbateri judiciare referitor la măsura de pedeapsă şi mărimea acestia ce urmează a fi aplicată inculpatului în cazul condamnării. Totodată, având la bază prevederile art.3641 alin. (5) CPP, observăm că legiutorul a stabilit garanţii procesuale şi unor altor subiecţi procesuali, cum ar fi partea vătămată. Prin urmare, potrivit reglementărilor în vigoare, în caz de admitere a cererii, preşedintele explică persoanei vătămate dreptul de a se constitui ca parte civilă şi întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanţa procedează la dezbateri judiciare. O altă deosebire esenţială dintre aceste două instituţii constă în etapa la care pot fi iniţiate. Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat în orice moment după punerea sub învinuire până la începerea cercetării judecatorești. Din altă dispoziţie a reglementărilor în vigoare, judecata cu aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii poate avea loc începând cu punerea pe rol a cauzei penale în şedinţa preliminară, până la începerea cercetării judecătorești. Implicarea instanţei de judecată, potrivit art.506-509 CPP, rezidă la examinarea legalităţii acestuia şi stabilirea pedepsei odată ce este acceptat, însă procedura specificată în art.3641 CPP nu poate fi iniţiată la faza de urmărire penală, deoarece este una specifică judecării în primă instanţă. Aceste două instituţii trebuie diferenţiate după criteriul reducerii limitelor de pedeapsă stabilite de lege. Atât din conţinutul art. 509 alin.(4) CPP, cât şi din art.80 CP, se constată că în cazul în care persoana pusă sub învinuire încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar instanţa de judecată acceptă acest acord, pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru această infracţiune. La fel, la stabilirea pedepsei instanţa urmează să ţină cont de faptul că legea nu interzice aplicarea prevederilor art. 79 şi 90 CP. În cazul judecării simplificate a cauzei penale, potrivit art. 3641 alin. (8) din CPP, inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptelor imputate în rechizitoriu şi a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunităţii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Și nu în ultim rând, element diferenţiar a acestor două proceduri, se referă la căile de atac asupra sentinţelor adoptate. O sentinţă pronunțată în ordinea procedurii recunoașterii vinovăției, potrivit art.506 alin.(6), poate fi atacată doar cu recurs, invocându-se doar erorile procesuale şi măsura de pedeapsă stabilită. Pe de altă parte, sentința pronunțată de instanţa de judecată în ordinea procedurii judecării cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale se atacă potrivit ordinii generale prevăzută de lege. După instituirea în anul 2012 a procedurii privind judecarea pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală se observă o scădere a numarului de cauze rezolvate prin acordul de recunoaștere a vinovăției, motivul fiind faptul că procedura de la art. 3641 este mai convenabilă inculpatului. Acest lucru ne confirmă raportul Procuraturii Genarale asupra activităţii organelor procuraturii pe anul 2015 [3], în procedura specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei, pe parcursul anului 2015 au fost examinate doar 614 (în 2014, 811) cauze penale în privinţa a 661 (în 2014, 887) de persoane sau 5,2% din numărul total al cauzelor penale soluţionate cu sentinţe. Iar, în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală în anul 2015, potrivit datelor statistice prezentate, au fost examinate circa 5.890 (în 2014, 5.059) cauze penale sau 49% (în 2014, 48%) din numărul total de cauze penale examinate.