Articolul precedent |
Articolul urmator |
376 25 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-08 15:26 |
SM ISO690:2012 SPÎNU, Constantin. Sticla artistică din Republica Moldova. In: Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor, Ed. 6, 22-23 mai 2014, Chişinău. Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, 2014, Ediția 6, p. 113. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor Ediția 6, 2014 |
||||||
Conferința "Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor" 6, Chişinău, Moldova, 22-23 mai 2014 | ||||||
|
||||||
Pag. 113-113 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
În Republica Moldova sticla artistică a apărut abia în a doua jumătate a deceniului șapte al secolului al XX–lea. Un rol important în procesul de constituire și dezvoltare a ramurii l-au jucat plasticienii Filip Nutovici, Mihail Grati, Alexandru Nutovici, Victor Savca și Virgil Tecuci. În operele sale Filip Nutovici a acordat o atenție sporită structurii morfologice a formei, interacțiunii proporționale a componentelor acesteia, interferențelor formei de bază cu elementele auxiliare de decor, conexiunilor cromatice și tonale obținute în urma valorificării transparenței și opacității sticlei, racordărilor proporționale în cadrul seturilor de produse, implementării sticlei în decorarea spațială a interiorului unor edificii publice. Cu începere de la mijlocul decadei a opta unele opere au fost realizate de către artist în colaborare cu fiul acestuia – plasticianul Alexandru Nutovici. Un alt plastician – Mihai Grati, și-a orientat efortul spre crearea unor opere capabile să reprezinte forme asemănătoare realității tangibile, să valorifice fenomene ale evoluției în timp a materiei. În lucrările acestuia caracteristicile lumii înconjurătoare sunt înzestrate cu valențe originale favorizate de către expresia inedită a sticlei și a tehnologiei de realizare a formei. Cu începere din cea de-a doua jumătate a deceniului opt, se impune prin stilistică novatoare și opera plasticianului Victor Savca, care și-a înzestrat opera cu valori semantice generate din elaborările originale ale formei și texturii vaselor din sticlă, a interconexiunilor decorului cu forma și includerea unor note nostalgice, în care un loc important i-a revenit memoriei în calitate de manifestare specifică a spiritului uman. La finele deceniului nouă sticla artistică se îmbogățește stilistic și tehnologic prin operele lui Virgil Tecuci, în care și-a găsit o largă implementare artistică tehnologia sticlei lipite, ulterior prelucrată la rece și au fost explorate vast contrastele tonale și coraporturile dinamice ale componentelor produsului, favorizând rolul semantic al metaforei și simbolului. |
||||||
|