Tinerii artişti din anii ’90, generaţia a treia de sculptori profesionişti moldoveni, au completat fondurile MNAM cu lucrări de o deosebită valoare, care reflectă epoca şi preocupările lor artistice. Achiziţionate în anii ’90, foarte dificili din punct de vedere economic, când valorile autentice erau marginalizate de o mulţime de reprezentări kitsch, aceste lucrări sunt o mărturie a aspiraţiilor şi decepţiilor unei generaţii de artişti talentaţi. Compoziţiile tematice, create în anii 1990–2000 reflectă plenar procedeele artistice specifice sculpturii în general din această perioadă istorică. Ele conţin o mare diversitate de abordări: portrete-compoziţii, compoziţii-meditaţii, compoziţii filozofice, compoziţii-mistere, compoziţii-reactualizări, compoziţii-dedicaţii, compoziţii-nuduri, retro-compoziţii, compoziţii-metafore, compoziţii-suvenir, compoziţii-simbol, compoziţii umoristice, compoziţii-basm etc. În ceea ce priveşte curentele, stilurile, fazele prin care trece compoziţia tematică sculpturală în perioada la care ne referim, se remarcă faptul că ele evoluează de la compoziţii figurative, trecând şi printr-o fază retrorealistă, adoptând ulterior forme stilizate, prin reducerea formei la simbol sau semn. Tehnica de executare tinde să cucerească spaţiul, oferind uneori soluţii surprinzătoare. Interferenţele cu ceramica apar în sculptură în a doua fază (prima fiind în anii 1970–1990), fază în care se manifestă eclectismul imaginilor sculptural-ceramice. Abstracţia concurează cu alte forme ale compoziţiei tematice, acest pluralism devenind categoric. Creaţia sculptorilor T. Cataraga, I. Canaşin, D. Verdianu, G. Postovanu, V. Vârtosu, I. Bolocan, M. Damian, I. Zderciuc, G. Sultan, V. Parasca, I. Guţu, I. Grecu, S. Ganenco, I. Chitman, G. Dubrovina, M. Puşcaş, V. Şevcenco, şi cea a ceramiştilor S. Pasecinaia, I. Platon şi V. Bolboceanu a lărgit graniţele compoziţiei tematice ca gen al artelor plastice.