Subiectul cimitirelor vechi din spațiul pruto-nistrean a intrat în atenția cercetătorilor din domeniul arheologiei, istoriei, artelor vizuale, teologiei din varia motive. Deși deseori menţionate în documentele timpului, cercetarea şi descrierea lor a fost întreprinsă pentru prima dată abia la mijlocul anilor ’70 ai secolului XX de L. Polevoi și P. Bârnea. Ca rezultat al cercetărilor de teren efectuate de mai multe expediţii arheologice, au fost introduse în circuitul ştiinţific inclusiv și 19 cimitire, stabilindu-se amplasarea lor și orientarea față de punctele cardinale, prezența la suprafaţă a unor stâlpi de piatră sau cu cruci cioplite în piatră, având texte cu grafie chirilică etc. Stabilirea granițelor cronologice ale așezărilor este importantă și pentru determinarea perioadei de funcționare a cimitirului dintr-o anume așezare. Următoarea lucrare, în care au fost menționate și cimitirele, a fost editată în 1987 (Свод памятников Северной зоны). Materialul documentar acumulat pe parcursul ultimelor două decenii permite încadrarea cimitirelor vechi în anumite tipare, în prezenta comunicare autorul insistând asupra ponderii complexurilor funerare din punct de vedere arheologic, istoric, artistic și educațional, mai ales grație „memoriei dăltuite în piatră”.