Vestigiile unor crame şi pivniţe antice, descoperite în regiunea bazinului pontic, datorită nivelului bun de conservare a lor, au o importanţă enormă, deoarece sunt modele ale unei arhitecturi vitivinicole răspândite şi în afara acestui areal, inclusiv şi în spaţiul pruto-nistrean. Litoralul de nord şi nord-vest al Mării Negre este cunoscut ca teren cu un bogat material arheologic din domeniul vinificaţiei din perioada elenistică şi romană. Primele crame, compuse din călcătoare (calcatorium) şi un rezervor, sunt săpate în versant, utilizând, astfel, înclinaţia pantei pentru scurgerea liberă a mustului, obţinut în rezultatul zdrobirii strugurilor cu picioarele. Mai târziu apare presa (torcularium), amplasată pe lespezi de piatră dreptunghiulare, mai rar, circulare (tarapane), cu adâncitură în jurul piesei instalate şi cu scurgere în rezervor. În etapa următoare rezervorul este despărţit de un perete în două părţi inegale: pentru acumularea lichidului de pe călcătoare, rezervorul mare şi după tescuire, rezervorul mic. Cramele primelor secole ale erei noastre, cu un volum de producere mai mare, conţin trei bazine cu partea de jos înclinată şi cu o cavitate circulară pentru îndepărtarea sedimentului acumulat. Ca rezultat, călcătoarea se divizează în trei părţi, cu instalarea presei în partea centrală. Pereţii rezervoarelor erau zidiţi din plăci şlefuite fără mortar sau piatră brută şi mortar, tencuiţi şi acoperiţi cu oxid de fier (hematit) pentru prevenirea coroziunii. Călcătorile, de asemenea, erau acoperite cu un strat gros de mortar de var cu adaos de ceramică zdrobită mărunt. Cele mai vechi prese erau utilizate în cramele rupestre şi constau dintr-o bârnă orizontală, la un capăt al căreia era amplasată o greutate din piatră, iar al doilea capăt se introducea în adâncitura din peretele călcătoarei. Greutăţi cu adâncitură pentru cadru din lemn au fost găsite în mai multe crame. În plan tehnic, în special, în realizarea preselor cu greutăţi atârnate, cramele din regiunea de nord (Regatul Bosporan) şi nord-vest (delta Dunării) a bazinului Mării Negre sunt strâns legate de tradiţiile tehnicii de vinificare prezente în epoca antică în regiunea mediteraneană estică (Grecia şi Asia Mică). În regiunile vestice ale lumii antice, în primul rând, Roma Antică, erau utilizate alte procedee tehnice în construcţia călcătoarelor şi preselor. Modificări ulterioare ale presei au fost teascurile cu pârghie şi teascurile cu şurub. Vinul obţinut se păstra în depozite speciale în vase enorme (pifose) şi putea fi transportat în vase cu picior ascuţit (amfore).