Dovezi indubitabile despre prelucrarea fierului au fost descoperite în majoritatea aşezărilor de tip Poieneşti-Lucaşeuca. În cele mai multe dintre staţiunile investigate s-a recuperat zgură de fier, iar în unele dintre ele au fost descoperite şi cuptoare metalurgice. Dată fiind importanţa acestui meşteşug, ne-am propus să revenim, în comunicarea de faţă, la cuptorul de redus minereul de fier găsit în aşezarea de la Borniş, jud. Neamţ, publicat de S. Teodor în anul 1984. Aşezarea este amplasată la o distanţă de cca 1 km nord-est de satul Borniş, în punctul „Mâleşti”. Pe parcursul celor trei ani de săpături arheologice (1978–1980), realizate de R. Popovici şi S. Teodor, pe lângă vestigii din epocile romană, medievală, s-au descoperit urmele a patru locuinţe, a două gropi şi ale unui atelier pentru reducerea minereului de fier atribuite culturii Poieneşti-Lucaşeuca. Atelierul prezenta o construcţie adâncită de formă neregulată (dimensiuni 2,3 x 2,1 m), în interiorul căreia, în peretele nord-vestic, au fost descoperite urmele unui cuptor. Acesta a fost săpat în stratul steril şi avea bolta păstrată pe o porţiune de circa 0,25 m înălţime. Gura cuptorului era flancată de două pietre care îl închideau perfect. Pe vatra cuptorului, puternic arsă, s-a găsit zgură, pietre arse, cenuşă şi fragmente de lut ars provenite de la bolta prăbuşită a cuptorului. Din câte cunoaştem, în mediul culturii Poieneşti-Lucaşeuca nu există analogii pentru acest atelier, similitudini fiind semnalate relativ recent în aşezarea de tip Jastorf de la Glienick, regiunea Brandenburg. Acolo au fost descoperite tocmai opt asemenea complexe, ceea ce i-a determinat pe autorii investigaţiilor să le denumească drept „cuptoare de tip Glienick”. Prezenţa unui astfel de cuptor în atelierul de la Borniş vine să completeze lista elementelor culturii materiale specifice populaţiilor din nordul Europei în cadrul culturii PoieneştiLucaşeuca, elucidând, totodată, nivelul de dezvoltare economică a comunităţii umane de aici.