In January 2004, I arrived in Galati to do a year of doctoral research in sociocultural anthropology on the impact of reform to the health care system on retired men and women. “What reform!?” an older woman asked me in disbelief when I told her about my project not long after I had arrived. Her question proved to be a prescient one. What I learned from her and many other retirees during that year of research was not that the public health care system was reforming, at least not for the better. It was that it was in decline. This was evident in the need to pay out-of-pocket for health care consultations and treatment, medical supplies and prescription drugs. It could be witnessed in the long waits people at times endured in order to consult with health care professionals or be treated for a condition. And it was manifest in the lack, or poor quality, of medical equipment in clinics and hospitals and in the discontent of health care workers themselves, who demonstrated and threatened to strike on various occasions that year across the country due to their low salaries and poor working conditions. For many medical professionals, conditions and salaries had indeed become so unacceptable that they were leaving Romania permanently to work in health care systems in Western Europe and other parts of the world, further aggravating the poor state of the system by creating a relative dearth of physicians per person in Romania

În ianuarie 2004, am ajuns la Galați pentru a efectua un an de cercetare doctorală în antropologie socioculturală cu privire la impactul reformei asupra sistemului de sănătate asupra bărbaților și femeilor pensionari. „Ce reformă !?” o femeie mai în vârstă m-a întrebat neîncrezătoare când i-am povestit despre proiectul meu la scurt timp după ce am ajuns. Întrebarea ei s-a dovedit a fi una prevăzătoare. Ceea ce am învățat de la ea și de la mulți alți pensionari în acel an de cercetare nu a fost că sistemul public de sănătate se reforma, cel puțin nu în bine. A fost că era în declin. Acest lucru a fost evident în nevoia de a plăti din buzunar pentru consultații și tratament, asistență medicală și medicamente eliberate pe bază de rețetă. Poate fi observat în așteptările îndelungate pe care oamenii le suportă uneori pentru a se consulta cu profesioniștii din domeniul sănătății sau pentru a fi tratați pentru o afecțiune. Și s-a manifestat în lipsa sau calitatea slabă a echipamentelor medicale din clinici și spitale și în nemulțumirea lucrătorilor din domeniul sănătății înșiși, care au demonstrat și au amenințat că vor face greva în diferite ocazii în acel an din toată țara datorită salariilor lor scăzute și slabe conditii de lucru. Pentru mulți profesioniști din domeniul medical, condițiile și salariile deveniseră într-adevăr atât de inacceptabile, încât părăseau România definitiv pentru a lucra în sistemele de sănătate din Europa de Vest și din alte părți ale lumii, agravând în continuare starea proastă a sistemului, creând o relativă lipsă de medici. de persoană în România.