Patrimoniul arhitectural constituie una dintre cele mai reprezentative file din moştenirea culturală a omenirii, studierea şi protecţia căruia a devenit o normă obligatorie a fiecărei ţări. Cunoaşterea obiectivelor de arhitectură ne permite o mai bună înțelegere a trecutului istoric, iar valorificarea şi păstrarea lor trebuie să fie parte a unui regim legal durabil de ocrotire. În anul 1797 in satul Malcoci a fost ridicată prima biserică. Mică, dar biserică bună pentru acest sătuc. Era zidită cu pereţi împletiţi din nuiele şi tencuite cu lut și căptuşită pe deasupra cu scândură, la intrarea dinspre sud având un mic pridvor. Icoanele aveau inscripții moldovenești. Deasupra erau instalate două cruci cu semilună care au fost confecționate de meșterii din sat. Părintele Vasile Gulivati a fost primul preot care îngrijea acea biserică. Biserica a fost distrusă şi in locul ei, în 1914, în preajma Primului Război Mondial, a fost înălţată alta, de piatră cu hramul „Sf. voievozi Mihail şi Gavril”, cea de azi, care a avut de suferit povara năprasnică a dictaturii bolşevice. După ce a fost lăsată în paragină ea a fost restaurată cu ajutorul oamenilor din sat, care au contribuit atât financiar, cât şi cu brațe de muncă. În afară de locul vechiului altar, in curtea bisericii se mai păstrează și mormântul fostului preot, călugărului Augustin Orbu (1914-1993), memoria căruia sătenii i-o cinstesc cu pietate, deoarece el a fost acela care şi-a dat silinţa pentru restaurarea ei după dezmățul ateismului bolşevic. Actualmente slujbele în biserica din Malcoci sunt oficiate de preotul Oistric Andrei. În anul 2014 s-a împlinit un secol de la înființarea bisericii. Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir a săvârșit un serviciu divin, prilejuit de aniversarea a o sută de ani de la întemeiere. În timpul serviciului divin, părintele Andrei Oistric a fost decorat cu dreptul de a purta cruce cu pietre scumpe, în semn de apreciere arhierească pentru munca depusă spre buna îngrijire a enoriașilor.