În articol sunt descrise etapele proiectării sistemului expert pentru diagnosticarea tulburările psihice şi de comportament la epileptici (abreviat SE), unele componente ale SE şi principiul lui de funcţionare. Prezenta lucrare este o dezvoltare a cercetărilor iniţiate în lucrarea [1].  Epilepsia este prin excelenţă o suferinţă a creierului, iar simptomatologia psihică acoperă o mare parte din tabloul clinic al acesteia, în unele forme reprezentând deseori singura manifestare.  În ceea ce priveşte definirea şi delimitarea tulburărilor psihice din epilepsie, în relaţie cu dinamica generală a desfăşurărilor simptomatologiei, distingem patru categorii mari de tulburări psihice ale epilepsiei: 1. Tulburările psihice precritice.  2. Tulburările psihice paroxistice.      3. Tulburările psihice intercritice tranzitorii. 4. Tulburările psihice permanente. Fiecare sistem expert realizează pe calculator un oarecare model de reprezentare a cunoştinţelor. În prezentul SE, este folosit modelul regulilor de producţie. Fiecare regulă de producţie reprezintă un raţionament. Sintaxa regulilor de producţie este următoarea: <numele regulii de producţie>: IF <premisă> THEN <concluzie>. Mulţimea regulilor de producţie este stocată în baza de cunoştinţe a SE. Ciclul de viaţă al SE este următorul: Etapa 1. Este elaborată mulţimea conceptelor domeniului de cercetare – categoriile (1). Etapa 2. Folosind mulţimea conceptelor, obţinută la Etapa 1, este elaborat nomenclatorul tulburările psihice şi de comportament (abreviat Nomenclator). Etapa 3. Este elaborată mulţimea variabilelor corespunzătoare conceptelor incluse în Nomenclator. Etapa 4. Este elaborată mulţimea regulilor de producţie pentru domeniul cercetat conform Nomenclatorului. Etapa 5. Este elaborată baza de cunoştinţe a SE. Baza de cunoştinţe păstrează mulţimea regulilor de producţie obţinute la Etapa 4. Etapa 6. Sunt elaborate celelalte componente ale SE. Studiu de caz Vom arăta realizarea în cadrul SE a conceptelor categoriei „Tulburările psihice paroxistice ale epilepsiei”. Mulţimea conceptelor acestei categorii şi a variabilelor SE corespunzătoare conceptelor este următoarea (2): V − tulburare psihică paroxistică; VA − aura psihică; VB − tulburare de conştiinţă şi cunoştinţă; VB,1 − abolire a cunoştinţei (comă); VB,2 − tulburare a cunoştinţei; VB,2,1 − suspendarea conştiinţei; VB,2,2 – tulburare a lichidităţii conştiinţei (obnubelarea, confuzia); VB,2,3 − alterare parţială a conştiinţei; VC − tulburare paroxistică senzorială; VC,1 − criză iluzorie; VC,1,1 − criză vizuală; VC,1,2 − criză auditivă; VC,1,3 − criză olfactivă; VC,1,4 − criză gustativă; VC,1,5 − criză tactilă; VC,1,6 − criză vertiginoasă; VD − tulburare paroxistică de memorie; VD,1 − criză dismnestică; VD,1,1 − senzaţie de straniu; VD,1,2 – sentimentul de familiaritate; VD,1,3 − sentimentul de înstrăinare; VD,1,4 − memorie panoramică; VD,1,5 – dedublare a personalităţii; VD,2 − criză amnezică (amnezia lacunară); VD,3 − amnezia globară a lui Adams; VE − tulburare paroxistică de gândire; VE,1 – idee forţată; VE,2 – gândire impusă; VE,3 – automatismul mental epileptic; VE,4 – întrerupere a gândirii; VF − tulburare paroxistică de limbaj; VF,1 − criză afazică; VF,1,1 − criză receptivă; VF,1,2 – criză expresivă; VF,1,3 − crize mixte; VF,2 − criză fonatoare; VF,2,1 − baraj verbal; VF,2,2 − vocalizare; VF,2,3 − atacuri de repetiţii verbale; VG − tulburare paroxistică afectivă; VG,1 – euforia paroxistică; VG,2 − anxietate paroxistică; VG,3 – depresie paroxistică; VH − tulburare paroxistică comportamentală; VH,1 – criză de furie; VH,2 − acţiune impulsivă; VH,3 – agitaţie paroxistică; VH,4 – agresivitate paroxistică; VH,5 − dipsomanie paroxistică; VH,6 – hiperfagie paroxistică; VH,7 – crize de hipersexualitate.  Denumirile variabilelor asociază cu codurile conceptelor corespunzătoare din Nomenclator. Variabilele sunt de tipul boolean. Regulile de producţie sunt următoarele: R: IF VA ∨ VB ∨ VC ∨ VD ∨ VE ∨ VG ∨ VH THEN V ::= „true”. RB: IF VB,1 ∨ VB,2 THEN VB ::= „true”. RB,2: IF VB,2,1 ∨ VB,2,2 ∨ VB,2,3 THEN VB,2 ::= „true”. RC: IF VC,1 THEN VC ::= „true”. RC,1: IF VC,1,1 ∨ VC,1,2 ∨ VC,1,3 ∨ VC,1,4 ∨ VC,1,5 ∨ VC,1,6 THEN VC,1 ::= „true”. RD: IF VD,1 ∨ VD,2 ∨ VD,3 THEN VD ::= „true”. RD,1: IF VD,1,1 ∨ VD,1,2 ∨ VD,1,3 ∨ VD,1,4 ∨ VD,1,5THEN VD,1 ::= „true”. RE: IF VE,1 ∨ VE,2 ∨ VE,3 ∨ VE,4 THEN VE ::= „true”. RF: IF VF,1 ∨ VF,2 THEN VF ::= „true”. RF,1: IF VF,1,1 ∨ VF,1,2 ∨ VF,1,3THEN VF,1 ::= „true”. RF,2: IF VF,2,1 ∨ VF,2,2 ∨ VF,2,3 THEN VF,2 ::= „true”. RG: IF VG,1 ∨ VG,2 ∨ VG,3 THEN VG ::= „true”.RH: IF VH,1 ∨ VH,2 ∨ VH,3 ∨ VH,4 ∨ VH,5 ∨ VH,6 ∨ VH,7 THEN VH ::= „true”. În mod similar, sunt elaborate mulţimile de variabile şi regulile de producţii pentru celelalte categorii de tulburări psihice. La fiecare lansare a SE variabilelor incluse în mulţimea (2) li se atribuie valoarea „false”. Semnul operaţiei de atribuire este hieroglifa “::=”. În urma examinării unui pacient cu tulburări psihice şi de comportament în epilepsie medicul, în baza manifestărilor, tulburărilor funcționale, senzaţiilor anormale resimţite de pacient şi a rezultatelor examenelor de laborator ale pacientului examinat, interacţionând cu SE, modifică valorile unor variabile din „false” în „true”.  Cuplurile <variabilă, „false”> şi <variabilă, „true”> reprezintă mulţimea de fapte care caracterizează starea pacientului de epilepsie examinat.  SE în baza faptelor referitoare la pacientul de epilepsie examinat (mulţimea valorilor variabilelor SE), folosind mulţimea regulilor de producţie (tratate de SE ca reguli de inferenţă) generează  diagnosticul pacientului examinat.  Concluzii:  Elaborarea SE pentru diagnosticarea tulburărilor psihice şi de comportament la epileptici urmăreşte scopurile: 1. Îmbunătățirea procesului de diagnosticare a epilepsiei. 2. Sporirea calităţii managementului, tratamentului şi a calităţii vieţii pacientului cu epilepsie. 3. Depistarea precoce a pacienţilor cu debut insidios al epilepsiei. 4. Evitarea invalidizării şi a stigmatizării pacienţilor epileptici. SE integrat într-un sistem de e-Learning va face ca cunoştinţele realizate pe calculator să fie utile la instruirea şi perfecţionarea cadrelor medicale şi, de asemenea, pentru popularizarea cunoştinţelor referitoare la profilaxia şi îngrijirea bolnavilor de epilepsie cu tulburări psihice. Experienţa elaborării SE în psihiatrie şi a sistemului de e-Learning vor fi utile şi la pregătirea specialiştilor în informatică.