Enzimele proteolitice (EC 3.4) reprezintă enzime hidrolitice care catalizează scindarea legăturilor peptidice din moleculele de proteine sau polipeptide. Răspândirea lor este universală, mecanismele catalitice fiind aceleaşi, indiferent de origine. Principalele surse de proteaze industriale au origine bacteriană şi fungică. Proteazele exocelulare (EC 3.4.11-3.4.19) sunt sintetizate intracelular, dar eliberate extracelular, unde îşi exercită activ funcţiile. Avantajul economic al microorganismelor producătoare de exoenzime constă în recuperarea enzimelor din mediu. Cele mai importante surse de exoenzime sunt fungii miceliali (genurile Aspergillus, Rhyzopus, Fusarium, Trichoderma) [1].  În cadrul laboratorului Enzimologie al AŞM, a fost izolată în cultură pură din probe de sol din zona centrală a Moldovei şi depozitată în Colecţia Naţională de microorganisme nepatogene a AŞM tulpina de micromicete Trichoderma koningii CNMN FD 15, caracterizată prin nivel înalt al activităţii proteazelor neutre şi acide. Cultivarea producătorului T. koningii, separarea lichidului cultural de biomasa micelială prin filtrare, sedimentarea proteazelor solubile cu etanol în raport de 1:4 C2H5OH, cu uscarea ulterioară a fazei solide asigură obţinerea preparatului enzimatic cu o activitate a proteazelor neutre de 513,25u/g. Purificarea enzimelor sporeşte activitatea preparatelor enzimatice şi, astfel, lărgeşte domeniile de aplicare ale acestora. Scopul cercetărilor prezente a constituit sporirea gradului de puritate a proteazelor neutre izolate din lichidul cultural al micromicetei T. koningii CNMN FD 15. Activitatea proteolitică a fost determinată prin metoda descrisă de Anson [2] cu utilizarea în calitate de substrat a cazeinatului de sodiu. Unitate de activitate enzimatică a fost considerată cantitatea de ferment care timp de 1 min la temperatura de 30oC transformă proteinele substratului în peptide ce corespund 1µM Tyr (1µM Tyr = 0,181mg). Pentru aprecierea gradului de puritate, a fost dozată cantitatea de proteine totale conform metodei Lowry [3] şi efectuată SDS-electroforeza în gel de poliacrilamidă [4]. Experienţele au fost efectuate în trei repetări, datele prezentate fiind calculate conform p≤0,05. Purificarea preparatului proteolitic: 100 mg preparat a fost spălat cu 1ml soluţie 20 mM TRIS-HCl, pH 7,5, centrifugat 10 min/14 000 rpm, supernatantul (extract) a fost colectat şi supus gelfiltrării (coloană Toyopearl,volum 14 ml). Echilibrarea şi eluarea proteinelor a fost efectuată cu aceeaşi soluţie-tampon, viteza de eluare 1ml/min (Fig.1).  Profilul de eluare a proteinelor extrase din preparatul proteolitic al T. koningii demonstrează separarea a 8 fracţii, dintre care doar 3 (fracţiile 3-5) posedă activitate proteolitică.Cea mai înaltă cantitate de proteine este înregistrată în fracţiile ce posedă activitate proteolitică. Purificarea preparatului prin gelfiltare a asigurat o majorare a activităţii enzimatice specifice în medie de 1,55 ori, cea mai înaltă valoare înregistrându-se în fracţia a 5-a (3,004u/mg proteină), fiind de 1,74 ori mai activă decât preparatul proteolitic nepurificat. SDS-electroforeza proteinelor extrase din fracţiile obţinute confirmă repartizarea preponderentă a proteinelor în fracţiile active 3-5, profilul polipeptidic repetând profilul polipeptidic al extractului de preparat (Fig.2).