Inducerea formării calusului şi regenerarea de plante la Glycine Max.L.Inducerea formării calusului şi regenerarea de plante la Glycine Max.L.
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
585 17
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-26 18:50
SM ISO690:2012
ZLATI, Tatiana. Inducerea formării calusului şi regenerarea de plante la Glycine Max.L.Inducerea formării calusului şi regenerarea de plante la Glycine Max.L.. In: Genetica și fiziologia rezistenței plantelor, 21 iunie 2011, Chişinău. 2011, p. 67. ISBN 978-9975-78-994-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Genetica și fiziologia rezistenței plantelor 2011
Conferința "Genetica şi fiziologia rezistenţei plantelor"
Chişinău, Moldova, 21 iunie 2011

Inducerea formării calusului şi regenerarea de plante la Glycine Max.L.Inducerea formării calusului şi regenerarea de plante la Glycine Max.L.


Pag. 67-67

Zlati Tatiana
 
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor
 
 
Disponibil în IBN: 10 aprilie 2020


Rezumat

Soia reprezintă o plantă leguminoasă importantă atît ca sursă de proteine dietetice, cât şi ca cultură premergătoare pentru cerealele de toamnă în toate zonele de cultură. Perioada de vegetaţie la soia este un caracter cantitativ complex ce depinde de mai multe gene. Tehnicile de cultivare vegetativă prin culturi de ţesuturi şi celule reprezintă metode de perspectivă pentru crearea noilor linii sau soiuri de Glycine max L. În experiment s-au folosit ca explante fragmente foliare, de tulpină şi cotiledoane de soia, genotipurile Zodiac, Bucuria, Clavera. S-a urmărit evidenţierea schimbărilor în dediferenţierea şi rediferenţierea indusă la nivelul celulelor somatice şi a calusului. Au fost iniţiate şi cultivate diferite tipuri de calus la soia (Glycine max. L.). Cultivarea in vitro a explantelor de soia s-a efectuat pe două medii: MS, Murashighe-Skoog (1992) şi Gamborg, B5 (1975). Mediile de cultură au fost suplimentate cu hormoni de creştere (auxine şi citochinine) în diverse concentraţii. Variantele standard nu au avut în compozia lor regulatori de creştere. Explantele de tulpină, frunze şi cotilidoane au fost inoculate pe medii pentru inducerea calususlui, având următoarea compoziţie: MS + 2,4 D; MS + 2,4 D + BAP; MS + kinetină + AIA; B5 + 2,4 D; B5 + 2,4 D + BAP; B5 + kinetină + AIA. După 5-6 săptămâni de cultură s-a indus calus pe toate mediile, însă din fragmente de cotilidoane s-a generat calus de culoare verde şi compact, iar din explante foliare şi de tulpină s-a generat calus freabil alb-gălbui. De asemenea, calusul format din limbul foliar şi fragmente de tulpină a generat un număr mare de rădăcini albicioase. Frecvenţa de formare a calusului a fost mai mare pe mediul B5, în comparaţie cu mediul MS cu aceeaşi componenţă hormonală. Calusul indus din cotilidoane, tulpini şi limb foliar s-a inoculat ulterior pe medii MS şi B5 cu diverse concentraţii de hormoni pentru a studia capacitatea regenerativă: MS; MS + BAP + AIA; MS + kinetină + AIA; B5; B5 + BAP + AIA; B5 + kinetină + AIA. Inoculii s-au păstrat în camera de vegetaţie la regim termic de 25-27°C şi iluminarea artifi cială de 2600 lux, fotoperioada 16 h, lumină/8 h întuneric. Culturile au fost evaluate după 6 săptămâni. Calusul indus din tulpină şi frunze a regenerat plante în procent de 20-60%, în funcţie de varianta de mediu utilizată. Calusul indus din cotilidoane a regenerat plante în procent de 40-70%. S-a observat că pe mediile suplimentate cu concentraţii mai mari de citochinină se stimulează o mai bună regenerare şi multiplicare de neoplantule de soia.