Investigaţiile efectuate asupra genotipurilor de tomate selectate din generaţia F2 au demonstrat, că atât descendenţele combinaţiilor hibride interspecifi ce, cât şi formele parentale au prezentat valori maxime, privind caracterul talia plantei. La combinaţiile hibride peruane şi chiliene talia plantei a variat de la 116,9-145,2 cm. Pentru combinaţiile hibride hirsutiene s-au depistat valori mai scăzute în comparaţie cu celelalte combinaţii hibride şi au fost cuprinse între 111,9-117,2 cm. Pentru formele materne parametrul studiat a demonstrat valori mai reduse faţă de combinaţiile hibride interspecifi ce, fi ind de 2-2,5 ori mai joase. Caracterul ramifi carea plantelor diferă semnifi cativ la combinaţiile hibride şi formele lor parentale. În generaţia F2 are loc segregarea, unde apar genotipuri noi, unele dintre ele fi ind transgresive. În generaţiile următoare s-a aplicat selecţia individuală repetată a formelor transgresive până la obţinerea unor linii homozigote. La ameliorarea productivităţii sporite de fructe s-a intervenit la selecţia unor forme care s-au caracterizat prin creştere determinată, înfl orire şi fructifi care uniformă, uniformitatea maturizării fructelor, precocitate, productivitate înaltă etc. În aşa mod au fost creaţi hibrizi noi cu caractere economic valoroase, care realizează recolte înalte de fructe, cu perioada de vegetaţie mai scurtă în comparaţie cu formele parentale. Investigaţiile efectuate asupra genotipurilor de tomate obţinute prin cultura de răsad nu au stabilit diferenţe mari pentru caracterul înălţimea internodurilor şi lungimea frunzei, cu excepţia formelor spontane. Rezultatele consemnate ne indică faptul că în populaţia F2 a combinaţiilor hibride distante, lungimea fl orii este de dimensiuni mai mari faţă de combinaţiile hibride intraspecifi ce şi formele lor materne. Studiul variabilităţii caracterelor morfohronometrice pentru formele spontane paterne au remarcat valori de 2-2,5 ori mai mici faţă de toate combinaţiile hibride şi 1-1,5 ori faţă de formele materne. Pentru caracterul înălţimea diferenţierii primei ciorchine de asupra frunzei nu s-au observat diferenţe mari între genotipuri, toate genotipurile au prezentat valori semnifi cative. S-a stabilit că indicii medii calculaţi pentru caracterul numărul de fl ori au variat de la 30,2 fl ori pentru combinaţiile hibride Victorina x L.hirsutum şi Nistru x L.peruvianum şi până la 27,3 fl ori pentru combinaţia Potoc x L.hirsutum. Evident pentru combinaţiile hibride intraspecifi ce s-au obţinut valori medii mai reduse de la 21,4 fl ori până la 24,7 fl ori. La populaţia formelor paterne numărul de fl ori pe ciorchină s-a manifestat la acelaşi nivel cu combinaţiile hibride. În privinţa formelor materne s-a stabilit o diminuare a numărului de fl ori pe ciorchină, înregistrând valori de la 9,4 fl ori la soiul Sever până la 18,9 la soiul Prizior. O pondere considerabilă s-a remarcat totodată şi la caracterele numărul de fructe pe ciorchină şi pe plantă. În acest scop, bine fundamentat din punct de vedere ştiinţifi c, s-a pus sarcina să creăm o generaţie de hibrizi interspecifi ci şi intraspecifi ci performanţi cu caractere economic valoroase pentru procesul de ameliorare. Prin urmare în generaţia F1-F2 s-au efectuat retroîncrucişări cu scopul de a îmbunătăţi calităţile descendenţilor hibrizilor din aceste generaţii. Datele statistice au demonstrat, că indicii productivităţii: masa fructului la combinaţiile hibride distante au moştenit intermediar, cu o abatere specifi că a fi ecărui genotip, de la limitele valorilor formelor paterne între 2,0 g la L.chilense şi 2,7 g la L.hirsutum, totodată la formele materne s-au înregistrat valori începând cu 25,8 g la soiul Sever şi terminând cu 173,5 g la soiul Victorina. Este necesar de menţionat că combinaţiile hibride distante au depăşit valoarea masei fructului cu 13 ori mai mult faţă de formele paterne şi au diminuat faţă de formele materne de 6,5 ori. Între combinaţiile hibride intraspecifi ce nu s-au stabilit diferenţe semnifi cative. În aşa mod în baza culturilor de celule şi ţesuturi vegetale s-au obţinut o serie de regeneranţi ai hibrizilor inter- şi intraspecifi ci şi ale soiurilor de cultură cu caractere economic valoroase.