Evaluarea productivităţii la combinaţiile hibride inter- şi intraspecifice de tomate şi formele lor parentale obţinute in vitro
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
452 4
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-25 21:14
SM ISO690:2012
SÎROMEATNICOV, Iulia. Evaluarea productivităţii la combinaţiile hibride inter- şi intraspecifice de tomate şi formele lor parentale obţinute in vitro. In: Genetica și fiziologia rezistenței plantelor, 21 iunie 2011, Chişinău. 2011, p. 56. ISBN 978-9975-78-994-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Genetica și fiziologia rezistenței plantelor 2011
Conferința "Genetica şi fiziologia rezistenţei plantelor"
Chişinău, Moldova, 21 iunie 2011

Evaluarea productivităţii la combinaţiile hibride inter- şi intraspecifice de tomate şi formele lor parentale obţinute in vitro


Pag. 56-56

Sîromeatnicov Iulia
 
Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor
 
 
Disponibil în IBN: 10 aprilie 2020


Rezumat

Regeneranţii descendenţelor hibrizilor interspecifi ci, intraspecifi ci şi ale soiurilor de cultură au fost semănaţi direct în câmp, în sol rece, fără creşterea răsadului. Pe parcursul cercetărilor s-a studiat efi cienţa selectării formelor rezistente la temperaturi scăzute a populaţiilor de regeneranţi, către germinarea şi răsărirea plantulelor semănate în luna aprilie. Pe parcursul a 25 zile s-a dus evidenţa numărului de plantule răsărite. Începutul apariţiei plantulelor s-a considerat la apariţia a 10% din plante, răsărirea deplină – 75%. Pentru aprecierea rezistenţei plantelor s-a utilizat numărarea plantulelor. Răsărirea (apariţia) plantulelor a fost la stadiul de germinare timpuriu, mijlociu şi tardiv. În condiţii de câmp s-a depistat o variaţie la germinarea şi răsărirea plantulelor la toate descendenţele hibrizilor inter- şi intraspecifi ci. La unele genotipuri seminţele au germinat şi au răsărit devreme şi mai intensiv, la altele târziu şi mai greu, creşterea şi dezvoltarea lor desigur a avut loc într-un ritm normal. Cercetările efectuate au demonstrat că regeneranţii combinaţiilor hibride s-au deosebit după capacitatea de germinare şi răsărirea plantulelor. După datele statistice obţinute s-a stabilit, că germinarea seminţelor si răsărirea plantulelor în câmp a variat de la 60-100%. În cazul utilizării plantelor regenerate, potenţialul de germinare si răsărire diferă de la o specie la alta, de la o varietate la alta sau chiar de la o celulă la alta, în cadrul aceluiaşi organism. Studiul comportamentului în câmp al plantelor regenerate obţinute in vitro din ţesuturi si celule vegetale, la acţiunea temperaturilor joase, este importantă, deoarece face posibilă depistarea unei variabilităţi utile pentru procesul de ameliorare. Evaluarea particularităţilor morfohronometrice la genitorii de tomate (soiuri, hibrizi si linii), au fost efectuate în câmp pe teren neprotejat. Pentru stabilirea analizei morfohronometrice şi structura recoltei s-au luat câte 25 plante. Plantele s-au luat fără alegere, uniform de pe fi ecare parcelă a variantei individuale. Indicii caracterelor cantitative s-au determinat prin măsurări, numărări şi cântăriri. După aceşti indici a fost stabilită media fi ecărui element care va servi ca factor important la caracterizarea lor după productivitate la hibrizii intraspecifi ci şi formele lor parentale la acţiunea temperaturilor joase pozitive. De menţionat, că s-a obţinut un număr impunător de hibrizi ce au depăşit valoarea celui mai bun părinte indiferent de caracterul studiat. Analizând variaţia ponderii medii pentru fi ecare caracter putem menţiona că, dintre indicii productivităţii la toate combinaţiile hibride, cei mai mari sunt la masa fructelor 102,7-104,1%, numărul de fructe pe plantă 101,3-103,6% şi productivitatea 102,2-102,8% faţă de martor şi formele parentale. S-a constatat, că la indicii de calitate, ponderea cea mai mare este la conţinutul de substanţe uscate în fruct. Combinaţiile hibride au manifestat un efect mai mare în condiţiile nefavorabile de stres, în condiţiile obişnuite au demonstrat valori mai mici. Procentul de zahăr în condiţii obişnuite a fost mai majorat faţă de varianta martor. Pe parcursul vegetaţiei au fost selectate cele mai bune genotipuri de tomate cu caractere utile pentru ameliorare. În scopul îmbinării mai multor caractere valoroase şi obţinere a combinaţiilor de gene favorabile s-a recurs din nou la hibridări (retroîncrucişări). Studiile efectuate asupra hibrizilor între diferite soiuri de tomate au relevat sporuri de producţie faţă de cel mai bun genitor. S-au apreciat şi examinat cele mai valoroase caractere ale productivităţii cum ar fi masa unui fruct, recolta generală şi marfă, perioada de vegetaţie şi analiza biochimică a fructelor. S-a evidenţiat faptul, că la majoritatea hibrizilor interspecifi ci fructele au gust foarte plăcut (dulce), necătând la aceea că la forma parentală spontană L. Hirsutun fructele posedă un miros şi gust foarte specifi c (neplăcut). Acest caracter, desigur, în mare măsură l-a moştenit descendenţa hibridă de la formele parentale materne.