1. Introducere. Cercetătorii Coates D. şi Humphreys B.R. din Baltimore, SUA, sugerează, în baza analizelor realizate, că elaboratorii de cursuri sau responsabilii de cursuri, în ciclul universitar, ar trebui să se axeze mai mult pe generarea de teste pentru autoevaluare, şi nu doar pe plasarea de conţinuturi în sistemele utilizate pentru instruirea asistată de calculator.  Astăzi cea mai accesibilă metodă de accesare a resurselor digitalizate este web-ul. Şi în ţara noastră testele folosite pentru autoevaluare şi evaluare sumativă trebuie să fie accesibile studenţilor prin intermediul Web-ului, oricând. Această afirmaţie poate fi făcută analizând „Sinteza raportului global privind Tehnologiile Informaţionale în anul 2012”, în care se vede clar dinamica accesului locuitorilor ţării noastre la resursele web folosind calculatoarele, telefoanele mobile etc. 2. Analiza evaluării în instruirea asistată de calculator. Instruirea asistată de calculator (în special, instruirea la distanţă) creşte accesul studenţilor la informaţii [1]. Una din componentele de bază ale unui sistem pentru instruirea asistată de calculator o reprezintă evaluarea şi controlul nivelului de acumulare a cunoştinţelor de către student.  După rezolvarea testelor, acestea sunt evaluate, iar apoi trebuie analizate rezultatele. Testul se recomandă să fie analizat din punctul de vedere al calităţii itemilor şi al faptului, dacă aceştia sunt adecvaţi pentru a estima corect nivelul şi structura pregătirii studenţilor. Implementarea componentei de evaluare, în sistemele utilizate pentru instruirea asistată de calculator, permite prelucrarea statistică a rezultatelor testării şi obţinerea unor caracteristici cantitative, pentru estimarea calităţii testelor şi a nivelului de pregătire a studenţilor [3]. În acest scop, se recomandă: utilizarea câtorva indicatori care au tangenţe cu analiza itemilor testului; identificarea valoriiţintă pentru fiecare indicator în funcţie de scopul testării; luarea deciziilor referitoare la: eliminarea, păstrarea sau modificarea unui careva item din test.  Câteva aspecte în analiza testelor sunt prioritare. Înţelegerea modului cum sunt tratate aceste aspecte împreună poate servi drept suport în luarea deciziilor referitoare la viabilitatea ulterioară a unui item în test.  3. Analiza testelor şi a itemilor Se recomandă să fie analizate următoarele aspecte ale unui test şi ale elementelor acestuia: 1. Fiabilitatea punctajului testului. 2. Dificulatatea itemului. 3. Discriminarea itemului. 4. Elementele perturbatorii din fiecare item. Fiabilitatea punctajului testului. Testele pot fi instrumente de măsurare foarte precise, dar, uneori, punctajele acumulate nu sunt sigure. Un scor fiabil, presupune că un test care este repetat de mai multe ori, va marca aceleaşi punctaje individuale. Un test nesigur însă va avea mereu rezultate diferite (chiar dacă este rezolvat de persoane din acelaşi mediu şi cu acelaşi nivel de cunoştinţe). Fiabilitatea joasă a unui test este condiţionată de calitatea joasă a itemilor testului. Fiabilitatea depinde de mai mulţi factori: durata testului; proporţia studenţilor care răspund corect şi incorect la fiecare item; dificultatea itemului; omogenitatea conţinutului item-ului (mai mulţi itemi de la aceeaşi temă de obicei îmbunătăţesc fiabilitatea testului); alţi factori care pot influenţa studentul zilnic, precum dispoziţia, nivelul pregătirii, distragerea atenţiei etc. Unii dintre aceşti factori pot fi controlaţi de profesor, alţii – nu. Nivelul de coerenţă al unui set de scoruri poate fi estimat utilizând metode de analiză prin calcularea coeficientului de fiabilitate. De obicei coeficientul de fiabilitate este cuprins în intervalul 0 şi 1. Coeficientul cuprins în intervalul (0,8; 0,9) este ideal. Indicele de dificultate – se măsoară, de obicei, pentru fiecare item şi reprezintă procentul studenţilor care au răspuns corect la respectivul item. Valorile mici ale acestui indice înseamnă că itemul este complex, iar valorile mari (84-96%) indică itemurile de dificultate mică. Dacă procentul de dificultate este cuprins între 0 şi 20 – itemul este foarte dificil, dacă este între 21-60 – itemul este dificil, 61-90 – itemul este de dificultate medie, 91-100 – itemul este uşor. Este recomandat ca un test să conţină atât item-uri uşoare, cât şi itemuri de dificultate medie şi itemuri dificile.Indicele de discriminare – reprezintă corelaţia dintre rezultatele unui item şi un criteriu intern sau extern. Pentru determinarea puterii de discriminare a unui item se porneşte de la ipoteza că persoanele evaluate, care au obţinut un punctaj mare la întregul test trebuie să obţină scoruri bune la fiecare item al testului. Indicele de discriminare se calculează ca diferenţă între indicele de dificultate a studenţilor „puternici” şi indicele de dificultate a studenţilor „slabi”. Indicele de discriminare ia valori cuprinse între -1 şi +1. Valoarea +1 indică faptul că toţi studenţii buni au rezolvat corect itemul, iar cei slabi – incorect. Valoarea -1 arată că toţi elevii slabi au rezolvat corect itemul, iar cei buni – nu. În acest caz se recomandă eliminarea item-ului. Ideal este ca acest indice să ia valori cuprinse între (0,2; 1). Elementele perturbatorii reprezintă opţiunile cu răspuns greşit în item. Aceste opţiuni greşite trebuie corect formulate şi atunci când opţiunile greşite nu sunt plauzibile  (60% din studenţi au ales varianta corectă – cheia, iar 40% au ales, toţi, una din celelalte trei opţiuni, reiese că celelalte 2 sunt neplauzibile). Exemplu. Fie următorul item: Descrierea scenariului unui caz de utilizare, în limbajul UML, poate fi prezentat grafic folosind: a) diagrama componentelor b) diagrama entitate-relaţie c) diagrama activităţilor Elementele itemului sunt: premisa şi opţiunile, care pot fi de tip cheie sau perturbatorii. Analiza itemului. Acest item a fost rezolvat de 30 de persoane. Indicele de discriminare calculat – 0,08 (o valoare a indicelui scăzută – semnifică o discriminare slabă). Indicele de dificultate – 0,98 (o valoare ridicată – semnifică un item uşor). Ce concluzie poate trage profesorul analizând aceşti indici? Dacă se ia în consideraţie doar indicele de discriminare – poate fi eliminat itemul. Dar dacă este analizată şi dificultatea împreună cu discriminarea (indicii se recomandă să fie analizaţi în ansamblu), atunci se va lua decizia de creştere a gradului de dificultate a itemului. 4. Concluzii Analiza item-urilor testului este necesară pentru a fi posibilă: administrarea ulterioară a conţinutului testelor, revizuirea testelor, eliminarea itemilor necalitative.