În articol este abordată problema teatralitate – literaritate în discursul artistic, componente ce definesc specificul artei teatrale şi, totodată, esenţa sintetică a acesteia. Relaţia dintre textul dramatic scris şi spectacol se manifestă în relaţia dintre reprezentabilitatea, teatralitatea textului dramaturgic şi literaritatea acestuia ca scriitură. Din perspectivă diacronică, sunt prezentate concepte ale teatralităţii, precum şi cea de literaritate ca parte componentă a unui discurs dramaturgic, accentuându-se relaţia dintre scriitură şi discursul spectacular la nivel de structură şi formă artistică. Totodată, ca forme ale comunicării artistice şi ale poeticităţii, literaritatea, teatralitatea, dramaticitatea ş. a. se întâlnesc, „colaborează” nu doar în structura discursului dramaturgic şi al celui teatral, dar şi în cel narativ, liric, având diferite funcţionalităţi artistice. Elementele teatralităţii sunt realizate în textul dramaturgic sau în cel epic printr-o poeticitate specifică individualităţii creatoare, viziunii sale artistice, iar într-un discurs narativ teatralitatea poate fi înţeleasă ca predicţie, reguli ce modelează, încă din text, spectacolul. Arta realizării unei teatralităţi narative (la nivelul relaţiei diegesis – mimesis) în textul epic, prin diverse mijloace artistice şi mărci ale teatralităţii, demonstrează nu doar gândirea artistică, viziunea spectaculară a autorului, ci şi actualitatea abordării interferenţei artelor în demersul ştiinţific

The article deals with the issue of theatricality – literariness in the artistic discourse, components that define the specificity of theatrical art and, at the same time, its synthetic essence. The relationship between the written dramatic text and the performance is manifested in the relationship between the representativeness, the theatricality of the dramaturgic text and its literary character as a writing. The concepts of theatricality as well as that of literariness as part of a dramaturgic discourse are presented from a diachronic perspective, emphasizing the relation between the writing and spectacular discourse on the level of structure and artistic form. At the same time, as forms of artistic communication and poeticity, literariness, theatricality, dramaticity, etc. meet, “collaborate” not only in the dramaturgic discourse structure but also in the theatrical and the narrative ones, having different artistic functionalities. The elements of theatricality are realized in the dramaturgic or the epic text through a poeticity specific to the creative individuality, his/her artistic vision. In a narrative discourse, theatricality can be understood as prediction, rules that shape the show from the text itself. The art of the realization of a narrative theatricality (in the relationship of diegesis - mimesis) in the epic text, through various artistic means and marks of theatricality, demonstrates not only the artistic thinking, the spectacular vision of the author, but also the topicality of the approach of the interference of arts in the scientific approach.