Demersul întreprins în prezenta lucrare presupune identicarea datelor biograce din confesiunile scriitorului Gheorghe Grigurcu. Având ca elemente de referina interviurile cele mai revelatoare, realizate de scriitoarele Flori Balanescu i Dora Pavel, se contureaza prolul unui scriitor contemporan angajat în negocierea propriei identitai. Reperele autobiograce desprinse din confesiunile scriitorului vor favoriza înelegerea individualitaii i spiritului creator al acestuia. Personalitatea hipersensibila a lui Gheorghe Grigurcu proiecteaza empatie faa de persoanele asuprite i neajutorate. Simte o nostalgie acuta, însa reprimata, faa de locul de batina. „Basarabenitatea” s-a revelat i în atitudinea faa de activitatea personalitailor B.P. Hasdeu i Paul Goma. Dezamagirile rezultate din relaiile de prietenie i de iubire amplica sentimentul de inadaptabilitate. Simul marginalizarii este ponderat de iubirea agape, cea care creeaza universul compensatoriu indispensabil scriitorului. Antrenat în procesul negocierii propriei identitai, Gheorghe Grigurcu constata ca armonia omului poate  prea simplu tulburata de ispita compararii sale cu cei din jur, cu obsedantul Celalalt.

This paper sets forth to investigate biographical data in the Gheorghe Grigurcu written confessions. Considering elements of his most revealing interviews conducted by the writers such as Flori Balanescu and Dora Pavel, the profile of a contemporary writer engaged in the negotiation of his own identity is outlined. The autobiographical references drawn from the writer’s confessions will help us understand his individuality and creative spirit. Gheorghe Grigurcu’s hypersensitive personality projects empathy towards the oppressed and the helpless. He feels an acute but repressed nostalgia for his homeland. The “Bessarabianness” was also revealed in his attitude towards the work of B.P. Hasdeu and Paul Goma. Disappointments resulting from friendship and love relationships amplify the feeling of inadaptability. The feeling of marginalisation is balanced by agape love, which creates the compensatory universe indispensable to the writer. Trained in the process of negotiating his own identity, Gheorghe Grigurcu finds that human harmony can all be easily disturbed by the temptation to compare himself with those around him, by the obsessive Other.