Caracterul spontan şi conştient al jocului de cuvinte
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
806 2
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-10 00:26
SM ISO690:2012
DUBIŢKAIA, Tatiana. Caracterul spontan şi conştient al jocului de cuvinte. In: Tradiţie şi modernitate în abordarea limbajului: Materialele colocviului comemorativ international consacrat aniversării a 65-a de la naşterea profesorului Mircea Ioniţă, 25 noiembrie 2006, Bălţi. Bălţi: Universitatea de Stat „Alecu Russo" din Bălţi, 2006, p. 147. ISBN 978-9975-50-014-2 .
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Tradiţie şi modernitate în abordarea limbajului 2006
Colocviul "Tradiţie şi modernitate în abordarea limbajului"
Bălţi, Moldova, 25 noiembrie 2006

Caracterul spontan şi conştient al jocului de cuvinte


Pag. 147-147

Dubiţkaia Tatiana
 
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi
 
 
Disponibil în IBN: 23 martie 2020


Rezumat

Una dintre dificultăţile care apar în procesul studierii jocurilor de cuvinte este dualitatea caracterului acestora: spontan, pe de o parte, şi conştient, pe de alta. Cu alte cuvinte, utilizarea jocurilor de cuvinte în actele de vorbire poate fi motivată atît prin naturaleţea exprimării vorbitorului, cît şi prin intenţia sa de a imprima acestei exprimări un efect stilistic.  Orice vorbitor care „se joacă” cu cuvintele îşi propune nişte obiective mai mult sau mai puţin definite. De regulă, vorbitorul creează jocuri de cuvinte pornind de la asemănarea lor sonoră cu unele modele deja existente. A se compara, în acest sens, îmbinările burriculum vitae, canalele universităţii. Astfel, putem presupune că CV-ul este asociat cu buricul, deoarece anume acest organ îi permite unui ins să se prezinte, într-o situaţie anumită, drept o persoană foarte importantă (de exemplu, frazeologismul a se crede/a se socoti buricul pămîntului „a se crede, a se socoti cel mai important dintre toţi”). Această îmbinare este pasibilă şi de o altă interpretare: buricul este cavitatea care se formează în mijlocul abdomenului după tăierea cordonului ombilical, iar CV-ul reprezintă expunerea orală sau scrisă a vieţii unei persoane, făcută de ea însăşi: precum fetusul primeşte hrana din corpul mamei prin cordonul ombilical, aşa şi CV-ul „se alimentează” din viaţa reală a unui individ. Efectul stilistic al acestui joc de cuvinte este potenţat şi de aspectul savant al cuvîntului burriculum, acordat de terminaţia latină. Expresia canalele universităţii ne duce cu gîndul la o posibilă „canalizare”, la o strecurare a unei informaţii „ne-salubre” din analele universităţii. Fireşte, aceste îmbinări vizează segmente concrete din realitatea înconjurătoare şi satisfac anumite intenţii stilistice. Odată cu dispariţia segmentelor respective, dispare şi necesitatea utilizării îmbinărilor respective. Ca atare, dihotomia spontan/conştient, examinată din mai multe puncte de vedere, ne-ar permite să dezvăluim mai plenar esenţa jocului de cuvinte ca fenomen de limbă.