Comunicarea se bazează pe o scurtă analiză a spectacolelor Moțoc, după Grigore Ureche, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Constantin Negruzzi, Vasile Alecsandri, Hercule și grajdurile lui Augias, de Friedrich Durrenmatt, O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, Comediantul după piesa lui Mihail Bulgakov Cabala bigoților și a romanului său Viața domnului de Moliere, Căsătorie cu de-a sila de Jean- Baptiste Moliere, Ciuleandra după Liviu Rebreanu, Metamorfozele lui Ovidiu, Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov – toate montate de regizorul Alexandru Grecu la Teatrul Satiricus „Ion Luca Caragiale”. Astfel, farsa Moțoc, creată în stil rock, permite să simțim evenimentele unor timpuri trecute, proiectate asupra contemporaneității, iar în spectacolul Hercule și grajdurile lui Augias se face haz de parlamentarii lacomi, proști. În spectacolul satiric O scrisoare pierdută, lupta nerușinată pentru putere a celor vânduți și desfrânați, care iau mită și se provoacă reciproc la acte paradoxale, relevă aspecte actuale din viața socială, construită pe demagogia liderilor de partid. În Comediantul, după piesa lui M. Bulgakov Cabala bigoților și a romanului său Viața domnului de Moliere, tema principală este predestinarea fatidică a sorții artistului care înțelege tainele lumii. Comedia-balet Căsătoriei cu de-a sila de J.- B. Moliere este pătrunsă de senzația tragică a mercantilității omenești și a trădării. În acțiunea scenică Ciuleandra, după L. Rebreanu, se reliefează contradicțiile caracterelor, ale conflictelor din sufletul omului, manifestându-se puterea dezastruoasă a patimilor. În spectacolul Metamorfozele de Ovidiu se afirmă sufletul creator al artistului ca întruchipare a forței nemuritoare a artei. În spectacolul Maestrul și Margareta de M. Bulgakov sunt dezvăluite stările sufletești ale omului chinuit de contradicții, de pasiunea iubirii, de iluminare spirituală și de liniște. Spectacolele scot în evidență semnele esențiale ale interferenței în epoca globalizării, manifestate prin influența culturii de masă asupra componentelor clasicii naționale și, totodată, influența artelor europene și non-europene din diferite epoci.