Anumite grupuri de semne generează numeroase idei. În acest sens ansamblul Marea Zeiţă – taur – apa vieţii, cu accent pe funcţia genezic-agrară a zeului tautomorf al atmosferei, a reprezentat unul dintre elementele de unitate al complexului cultural european al Vechii Civilizaţii Europene. Nu era necesar ca întreaga figură a zeiţei să fie gravată, pictată sau sculptată, deoarece în epocile preistorice şi istorice era uzual ca să se redea numai acele părţi ale corpului care emanau puteri generatoare: vulve, triunghiuri pubiene, fese, sâni. Astfel zeiţa putea fi redată în mod abstract, simplu, prin V-uri, X-uri, miandre iar uneori „Coloana vieţii” putea lua loc zeiţei. Aceste coloane erau pictate cu miandre, motive ale şarpelui sau plasa, ce simboliza apele cosmice sau apa vieţii – izvorul întregii vieţi, cum este cazul în arta ceramicii neolitice, coloana altarelor bisericeşti şi în multe din genurile creaţiei populare. Asemenea zeiţei pe care o prezintă, coloana era încadrată de simbolul devenirii şi energiei-bucraniului a cărui semnificaţie în neolit, a fost considerată una dintre ideile filosofiei de bază a religiei „Vechii Europe”. În arta ceramicii „capetele de bou” au fost asociate simbolurilor regenerării şi energiei. Motivul capului de taur apare des pe ceramica pictată Cucuteniană. Înrudirea strânsă dintre capul de bou sau de taur şi pântece este confirmată de legătura intimă între bou şi ape, fântâna vieţii. Din cele mai vechi timpuri, Marea Zeiţă redată în formă vegetală – floare, plantă, arbore sau coloană a vieţii a fost reprezentată răsărind din coarnele sacre. Simbolul stilizat al bucraniului în combinaţie cu semne liniare erau redate în grupuri de figurine, vase antropomorfe, modele de templu, vase pentru libaţiuni, şi pentru alte scopuri religioase, vase sacrale şi alte obiecte de cult, şi, nu în ultimul rând, ajunse în toată creaţia artistică a unui neam.