Orașele reprezintă spații de interacțiune complexă între diverse categorii sociale și etnice. Chișinăul nu este o excepție. Încă din sec. XVIII–XIX, în deosebi călătorii străini remarcă prezența diverselor etnii pe străzile Chișinăului. Moldoveni, evrei, ruși, sârbi, bulgari, greci, armeni împart același spațiu urban, totodată fi ecare conștientizând propria apartenență teritorială pe harta orașului. Chișinăul multietnic, cu timpul, a devenit o trăsătură per se, percepută ușor atât de locuitorii orașului, cât și de cercetători. În studiul de față se propune o nouă abordare a multiculturalismului în spațiul urban al Chișinăului, și anume prin utilizarea metodologiei cartografi erii și a teoriei peisajului cultural (cultural landscape theory). Cartografi erea este o metodă nouă de cercetare, preluată de științele umanistice, și presupune amplasarea în spațiu și timp nu doar a categoriilor imobile, ci și a fenomenelor sociale. Utilizând conceptele peisajului cultural, sunt cartografi ate elementele de identifi care etnică: clădiri de apartenență confesională, străzi „naționale”, spații publice utilizate de comunitățile etnice. Analiza dinamicii peisajului multicultural ne ajută să înțelegem mai bine procesele din spațiul urban din sec. XIX până în zilele noastre. Astfel, Chișinăul apare în fața noastră ca un puzzle multietnic în care fi ecare comunitate etnică își are mahalaua sa, biserica sa, precum și spații urbane împărțite între locuitorii orașului. Acest tablou multicultural, specifi c nu doar Chișinăului, constituie și o trăsătură a patrimoniului nostru național. Spațiul urban multietnic are potențialul de a servi drept un model de toleranță și cooperare între locuitorii orașului Chișinău.