Despre descoperirile de „comori” din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
648 1
Ultima descărcare din IBN:
2022-11-02 19:14
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
94(478+498)"XVIII" (1)
Istoria Moldovei. Republica Moldova (67)
Istoria României. Republica România (133)
SM ISO690:2012
AMĂRIUȚEI, Mihai-Cristian, BACUMENCO-PÎRNĂU, Ludmila, VĂCARU, Silviu. Despre descoperirile de „comori” din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea. In: Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.: Istorie - Arheologie - Muzeologie, Ed. 29, 17-18 octombrie 2019, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2019, Ediția 29, pp. 31-32.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei.
Ediția 29, 2019
Conferința "Conferinţa ştiinţifică a Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei."
29, Chişinău, Moldova, 17-18 octombrie 2019

Despre descoperirile de „comori” din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea

CZU: 94(478+498)"XVIII"

Pag. 31-32

Amăriuței Mihai-Cristian1, Bacumenco-Pîrnău Ludmila2, Văcaru Silviu1
 
1 Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, Iaşi,
2 Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 9 ianuarie 2020


Rezumat

Izvoarele documentare păstrate în arhivele ieşene scot în evidenţă un fenomen care a stat în atenţia autorităţilor centrale şi ţinutale din Moldova primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, anume descoperirile de „comori”. Cercetarea noastră este la început, dar pe baza valorificării informaţiei cuprinse în dosarele întocmite în deceniile patru şi cinci ale veacului pentru trei ţinuturi (Bacău, Fălciu, Roman), putem clasifica descoperirile de acest tip în trei mari categorii. O primă tipologie priveşte „comorile” descoperite întâmplător, autorităţile intervenind, pe baza prevederilor legale cuprinse în codurile civile moderne în vigoare, când se încearcă valorificarea monedelor prin vânzare, sau în urma unei delaţiuni. O a doua categorie de cazuri documentate de sursele arhivistice cercetate se referă la săpăturile neautorizate efectuate de persoane necunoscute, pe care proprietarii de moşii le reclamă autorităţilor. În sfârşit, o a treia mare categorie priveşte cazurile în care se solicită aprobarea autorităţilor (Vistierie) pentru efectuarea de săpături în locuri în care se bănuieşte existenţa unei comori, pe baza unor motivaţii din cele mai diverse. Două dintre cazurile cercetate, unul din anul 1834, celălalt din 1844, ilustrează exemplar, prin bogăţia informaţiei, credinţa populară în existenţa comorilor şi implicarea protagoniştilor în găsirea acestora. Prin identificarea şi inventarierea tuturor acestor descoperiri de „comori” înregistrate în fondurile arhivistice ale Moldovei primei jumătăţi de veac XIX (fondurile Isprăvniciilor, fondul Vistieria Moldovei, fondul Secretariatul de Stat al Moldovei) se pot pune bazele unei cercetări interdisciplinare pe termen lung, în plan istoric (contextul, structurile administraţiei abilitate să se ocupe de asemenea cazuistică, metodele folosite în anchetele efectuate la faţa locului etc.), instituţional („comoara” ca problematică în toate sistemele juridice europene, de la dreptul roman până la cele moderne), arheologic, numismatic, etnografic şi de antropologie culturală, de istorie a mentalităţilor şi istorie socială.