Articolul tratează problematica exprimării politeții în limba română prin mijloace pragmatice. Se subliniază faptul că pragmatica orientează cercetarea politeții către componenta acțională și cea interacțională a comunicării, oferind un câmp vast pentru investigații. Constituind un paragraf dintr-o lucrare în curs de elaborare, materialul de față trece în revistă realizările curente în acest domeniu și se axează pe ilustrarea exprimării contextuale a politeții prin intermediul invitației, act de vorbire directiv. Sunt identificate câteva strategii de accentuare sau diminuare a caracterului amenințător al actelor de vorbire directive. Astfel, prin intermediul politeții, locutorul manifestă nu doar protejarea propriei persoane, ci și grija față de binele interlocutorului.