Dezvoltarea omenirii în secolul al XIX-lea şi, în special în sec. XX, se caracteriza printr-o creştere de o intensitate fără precedent a producţiei şi a consumului de bunuri, cauzată de răspândirea principiilor capitaliste de organizare a economiei orientate spre profit (întronarea lor, cu mari dificultăţi, se produce acum cu încetul şi în realitatea economică a ţării noastre). Sistemul economic internaţional actualmente este bazat pe legea fundamentală a economiei – cea a profitului – şi este orientat spre intensificarea permanentă a consumului de resurse naturale, transformate în bunuri pentru creşterea gradului de confort al oamenilor şi sporirea bazei materiale a procesului productiv. Astfel, comunitatea mondială, la începutul mileniului trei, parcurge o etapă dificilă în istoria sa, caracterizată de grave probleme: creşterea sărăciei, a foametei, a analfabetismului, accelerarea procesului degradării mediului ambiant, care ameninţă omenirea cu o catastrofă ecologică. Cauza principală este considerată, în special, activitatea economică necompatibilă cu legităţile ecologice şi cu cerinţele protecţiei mediului. În consecinţă, s-au multiplicat efectele nocive ale industrializării excesive asupra mediului natural şi a devenit vădit pericolul epuizării resurselor neregenerabile de materii prime şi de energie. În ultimă instanţă, toate schimbările din mediu au un impact negativ asupra dezvoltării economice. Reflectând asupra imaginii schimbătoare a vieţii economice internaţionale, ajungi uşor la concluzia că multe dintre consecinţele nefaste ale tipului de creştere cantitativă, bazat pe tehnologii energointensive şi deosebit de consumatoare de materii prime, se datorează faptului că unele viziuni asupra limitelor de acţiune a oamenilor asupra naturii, de exploatare a resurselor, şi de manipulare a imenselor forţe ale ei au fost nerealiste. Calea de dezvoltare economică. bazată pe tehnologii masiv consumatoare de resurse naturale, producătoare de deşeuri şi poluanţi nocivi, reprezintă în perspectivă o linie moartă nu numai în legătură cu restricţii economice şi ecologice, ci şi din motive sociale, în primul rând cele ce cauzează deteriorarea sănătăţii oamenilor. Rezultă că în faţa omenirii apare o sarcină stringentă: a schimba atitudinea faţă de folosirea resurselor naturale şi de a promova o dezvoltare economică şi socială compatibilă cu mediul înconjurător. Cum să gospodărim resursele naturale ca acestea să nu se epuizeze şi, în acelaşi timp, folosirea lor să permită o viaţă benefică; cum să se dezvolte civilizaţia în continuare, fără a distruge echilibrul planetei? sânt întrebări ce sună frecvent în cadrul discuţiilor la nivel mondial ce au loc din momentul când omenirea a conştientizat aceste probleme. Astfel, s-a cristalizat treptat conceptul alternativ de dezvoltare în continuare a omenirii – Dezvoltarea Durabilă. Bineînţeles, că, pentru realizarea trecerii la acest nou model de dezvoltare, sunt necesare modificări esenţiale în conştiinţa oamenilor, schimbări în ierarhia valorilor şi a stilului de consum al bunurilor de către oameni, dar şi sensibilizarea acestora în problemele de ocrotire a mediului natural în afara căruia este imposibilă supravieţuirea. În acest sens, o importanţă prioritară capătă ecologizarea pregătirii cadrelor şi, în primul rând, a celor din sfera economică. Or conştiinţa ecologică a fiecărui om va determina alegerea tehnologiilor, de construcţie a întreprinderilor, caracterul atitudinii lui faţă de mediu şi gradul efortului de utilizare raţională a resurselor naturale. Reieşind din această stare de lucruri, studenţii mai multor specialităţi din cadrul facultăţii Economie beneficiază de o pregătire ecologo-economică prin intermediul cursului „Economia utilizării resurselor naturale”. În baza concepţiei noului model de dezvoltare a omenirii – celui al dezvoltării durabile – prima parte a programei elaborate pledează pentru pregătirea studentului în problematica structurii şi modului de „gospodărire” a biosferei şi a ecosistemelor naturale şi umanizate ce o compun. Or în ecosisteme, în trecutul îndepărtat geologic şi în prezent, a avut şi are loc formarea necontenită a resurselor naturale, care devin mai apoi mijloace de producţie şi surse de materii prime pentru industrie. Cunoaşterea modului de funcţionare a ecosistemelor este importantă pentru a stabili just potenţialul lor de asimilare a deşeurilor activităţii economice a omului şi, de asemenea, pentru a putea organiza eficient o activitate economică în sfera ecologică a economiei întru susţinerea proceselor biosferice de reproducere a resurselor naturale şi de menţinere a calităţii celor de care dispunem. Pledăm pentru studierea în cadrul acestui curs şi a aspectelor ce ţin de viziuni ecologice asupra fiinţei umane şi a procesului de producere, ce permit a corija unele reprezentări depăşite şi greşite, formate cu concursul mass-mediei şi chiar a manualelor şcolare, care, cu regret, mai continuă să împartă speciile de plante şi de animale în folositoare şi dăunătoare, să considere speciile parazite ca neutile naturii etc.. Este incontestabil faptul că viitorul economist trebuie să posede noţiuni despre echilibru şi criză ecologică, să cunoască particularităţile crizei contemporane, cauzele apariţiei ei, comparând-o cu alte crize, ce au avut loc pe planeta noastră în trecut, crize provocate de om şi chiar dintre cele de până la apariţia speciei noastre. Astfel, în viitor speciualistul va putea găsi căi de compromis între necesităţile procesului de producere şi cerinţele ecologice ale mediului ambiant natural, să urmeze strategiile de bionizare a producţiei şi de tehnicizare a biosferei, să se orienteze just în contradicţiile ecologo-economice ale utilizării naturii şi să respecte principiile de bază ale folosirii raţionale a resurselor ei prin utilizarea unor realizări ale progresului tehnico-ştiinţific. S-a constatat faptul că şi poluarea, şi ocrotirea stării mediului ambiant se reflectă în anumite cheltuieli de muncă suplimentară şi au un impact cantitativ şi calitativ asupra procesului de producţie şi de consum al valorilor. Întrucât, conform teoriei economice, o activitate economică este considerată eficientă doar în cazul, când valoarea bunurilor obţinute în procesul de producere depăşeşte cheltuielile depuse pentru a fi obţinute, viitorul economist-întreprinzător trebuie să cunoască şi ansamblul de pagube şi pierderi care, inevitabil, sunt suportate în urma poluării, generate de propria întreprindere, dar, totodată, şi de altele situate geografic adesea la depărtări considerabile. Aceasta îi va permite să lupte cu acest fenomen la întreprinderea sa, precum şi să depisteze şi să evalueze impactul negativ al poluanţilor „importaţi”, ce cauzează efectele cunoscute sub denumirea de externalii. Or se cunoaşte că, în urma sporirii impactului economic asupra mediului ambiant, se măresc cheltuielile de producţie, scade calitatea ei, se înrăutăţesc condiţiile de muncă şi, în general, cele de trai ale populaţiei din zona întreprinderii. Pe de altă parte, în baza metodicilor însuşite, economist-întreprinzător va putea să evalueze eficienţa activităţii economice a întreprinderii în sfera ecologică, să calculeze aşa zisul „optim economic al poluării” şi efectele protecţiei mediului asupra investiţiilor. Bineînţeles, programa acordă un spaţiu vast şi tematicii resurselor naturale în diverse aspecte: noţiuni, clasificări, starea, rezervele pe glob şi în republică, experienţa ţărilor lumii vizând utilizarea raţională şi măsurile de protecţie şi de susţinere economică a reproducerii lor. Aceste şi alte aspecte sunt tratate, dezvoltate şi abordate şi în cadrul lucrărilor practice în mod interactiv, prin studiu de caz, evaluarea stării de lucruri din realitatea economico-socială şi ecologică a localităţii natale, a ţării noastre şi a comunităţii mondiale şi prin luare de atitudini. Arealul tematic şi conţinutul selectat în această cheie şi inclus în programă, antrenează la studentul de azi - viitorul specialist în domeniul economiei – în primul rând, o viziune sistematică şi ecologică asupra fenomenelor ce însoţesc procesul de producere şi de dezvoltare socială ce sunt integrate şi au loc în mediul biosferic. Pregătit astfel, economistul de mâine va putea lupta atât contra unui economism îngust, prădalnic, lipsit de perspectivă şi chiar dăunător societăţii, cât şi contra unui ecologism abuziv, care reduce totul la un conservatism absolut, ce poate afecta uneori chiar protejarea popriu-zisă a omului şi progresul multilateral al umanităţii. E. Fromm, în lucrarea sa „Иметь или быть”, susţine că noi trebuie să terminăm cu actuala stare de lucruri, când menţinerea unei economii sănătoase e posibilă, doar cu preţul nesănătăţii populaţiei; e necesar să creăm o economie sănătoasă pentru oameni sănătoşi, să reorientăm producerea spre un „consum sănătos”. Considerăm că educarea culturii consumului de bunuri este un deziderat ce merită luare de atitudini şi eforturi energice pentru realizare, căci astfel resursele naturale, calitatea mediului şi echilibrul planetar au doar de câştigat.