Comunicarea abordează problema muncii culturale la sate, întreprinsă în Basarabia anilor 1918-1940, reliefând activitatea căminului cultural ca organ de „tutelă morală” asupra satului, cea mai importantă „instituţie locală pentru munca de ridicare culturală” a comunităţilor rurale din acea perioadă. Căminul cultural ca instituţie de conducere culturală a satului avea „greaua şi frumoasa chemare să organizeze viaţa satului în privinţa sănătăţii, a muncii, a moralităţii şi a preocupărilor intelectuale”, arătând prin activităţile de propagare, precum şi prin acţiuni practice, că ceea ce se numeşte cultură înseamnă stăpânire: „stăpânire a vieţii în care trăieşti şi a pământului din care trăieşti”. Căminul cultural s-a manifestat în acea perioadă ca instituţie de centralizare şi coordonare a activităţilor speciale săteşti, urmărind să redea satului cât mai mult din vechea lui deprindere de conducere proprie, organizându-i pe săteni într-o comunitate firească. În Basarabia anilor 1918-1940, căminele culturale săteşti s-au înfiinţat la iniţiativa sătenilor, au funcţionat potrivit programelor de activitate culturală ale Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”, au conlucrat reuşit cu Echipele Regale studenţeşti, patronate de aceeaşi Fundaţie regală. Documentele de epocă relevă tendinţele de edificare culturală şi acţiunile practice ale căminelor culturale în situaţia degradantă şi înapoiată a satelor basarabene, moştenită din anii regimului ţarist, arătând importanţa deosebită a activităţii acestor instituţii pentru localităţile basarabene din perioada interbelică. Se constată că la momentul organizării, luna noiembrie 1936, a Regionalei basarabene a Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol”, în Basarabia funcţionau 560 de cămine culturale săteşti şi 9 cămine culturale judeţene. De notat că din tot cuprinsul statului unitar român „în Basarabia s-au constituit primele cămine culturale ale Fundaţiei Regale ,,Principele Carol”… s-au inaugurat primele cămine judeţene” şi tot în Basarabia s-a înfiinţat cea dintâi Regională culturală a Fundaţiei.Comunicarea dezvăluie informaţii inedite privind constituirea căminelor culturale în localităţile din cuprinsul judeţului Cahul de atunci şi, în mod special, prezintă conlucrarea Căminului cultural „Deşteptarea” din comuna Colibaşi, judeţul Cahul cu Echipele regale studenţeşti care au activat planificat în această localitate pe parcursul anilor 1936-1940. Un spaţiu distinct în cadrul comunicării ocupă dezvăluirea problemelor detectate în activitatea Căminului cultural „Deşteptarea”, care au împiedicat realizarea multor activităţi însemnate pentru edificarea culturală şi economică a comunei Colibaşi din judeţul Cahul.