Microobiectele, găsite la fața locului, conțin informație cu privire la infracțiunea săvârșită. Pentru a extrage aceasta informație și pentru stabilirea evenimentului se dispune expertiza judiciară. Determinarea expertizei corecte și întrebărilor puse expertului joacă un rol important pentru admiterea şi administrarea lor pentru constatarea circumstanțelor, ce au importanță pentru justa soluționare a cauzei. Pornind de la faptul că, efectuarea expertizei are un caracter retrospectiv, fiind ulterioară comiterii faptei, evenimentul neputând fi observat direct, doar reconstituit prin descifrarea şi interpretarea probelor. Conform art. 93 Cod de Procedură Penală R.M. (în continuare CPP RM), expertiza judiciară face parte din lista probelor, ce servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei. Analiza microobiectelor presupune atenție maximă pentru aprecierea rezultatelor examinării și interpretarea acestora deoarece la nivelul microobiectului nu întotdeauna se păstrează sau nu pot fi întotdeauna scoase în evidență caracteristicile individuale și, drept urmare, expertiza reprezintă un proces de maximă responsabilitate. Dacă caracteristicile constatate sunt suficiente, calitativ şi cantitativ, pentru individualizarea microobiectului şi dacă această totalitate este unică și irepetabilă, expertul formulează concluzia. Concluzia, la care se ajunge în raportul de expertiză poate fi considerată ca fiind un adevăr științific. Concluzia expertizei nu se confundă însă, cu adevărul judiciar, la care se ajunge în urma administrării tuturor probelor. Chiar dacă se consideră că toate mijloacele de probă sunt egale între ele, conform art. 101 CPP RM, aprecierea lor se efectuează de către instanța de judecată după propria convingere. În practică se constată că, expertizele criminalistice, convingător întocmite, pot constitui forță probatorie incontestabilă.