Succinte considerații cu privire la simbolistica ornamentației exterioare a unei biserici din Maramureș
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
972 33
Ultima descărcare din IBN:
2024-06-13 14:46
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
7.04:27(498) (1)
Subiectele reprezentării artistice. Iconografie. Iconologie (96)
Creștinism. Biserici și culte creștine (343)
SM ISO690:2012
CURELEA, Daniela. Succinte considerații cu privire la simbolistica ornamentației exterioare a unei biserici din Maramureș. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: al Republicii Moldova în cercetare şi educaţie, 15 noiembrie 2018, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2018, Ediţia 3, pp. 21-22. ISBN 978-9975-84-074-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Valorificarea patrimoniului etnocultural
Ediţia 3, 2018
Conferința "Valorificarea patrimoniului etnocultural al Republicii Moldova în cercetare şi educaţie"
Chișinău, Moldova, 15 noiembrie 2018

Succinte considerații cu privire la simbolistica ornamentației exterioare a unei biserici din Maramureș

CZU: 7.04:27(498)

Pag. 21-22

Curelea Daniela
 
Colegiul Tehnic "Cibinium", Sibiu
 
 
Disponibil în IBN: 31 decembrie 2018


Rezumat

Ornamentația bisericilor din lemn de pe Valea Izei în Maramureșul istoric constituie în sine, o simbolistică benefică, provenită din credințele, superstițiile și miturile precreștine. Sculptate în lemn, aceste decorații reprezintă o diversitate de motive: funia răsucită, crucea, șarpele casei, soarele și roata, păsări stilizate și colții de lup, coarnele berbecului, toate cu profunde semnificații și înțelesuri simbolice sau apotropaice.  Motivul funiei răsucite, îl regăsim în structura brâului exterior care înconjoară întotdeauna biserica de jur-împrejur, putând face trimitere la semnul infinitului sau chiar la structura ADN-ului uman.  Soarele, de-a lungul văii Izei, reprezintă simbolul cel mai frecvent întâlnit, atât în structura bisericilor locului, cât și în decorarea porților tradiționale ale acestui loc. Astrul zilei era simbolul veșnic al vieții, al cunoașterii, al înțelepciunii; el vede tot pământul, pentru că razele sale luminează pretutindeni. Un alt motiv, frecvent întâlnit în toată zona Maramureșului, este arborele vieții, simbol ce se regăsește adesea pe stâlpii porților și ușilor, gospodărești și bisericești, pe zidurile caselor, pe troițe, pe diferitele obiecte de uz casnic. La noi în țară, cultul copacilor a lăsat numeroase urme, atât în cultul creștin, cât și în viața de zi cu zi. Din aceste considerente, crucile și mai ales troițele și monumentele eroilor, sunt observate la răspântiile drumurilor și în comunitățile locale. Totodată, la construcția caselor din zona aceasta există obiceiul să fie așezat pe acoperiș un brad tânăr, iar la înmormântări se merge cu un brăduț în fruntea cortegiului, mai ales atunci când a murit un om tânăr.  Coroana – este un alt motiv întâlnit pretutindeni în Maramureș. Din vremuri străvechi și până în prezent acesta păstrează o serie de semnificați: simbolul funerar, însemn al distincției regale, omagiu și recompense, pavăză împotriva adversarilor și a bolilor, bucurie, veselie, dar și obligație. În Maramureș, coroana întîlnită pe stâlpii de lemn semnifică în mentalul locului, pacea lui Dumneazeu cu oamenii și pacea dintre oameni.  Frecvent întâlnit în sculptura maramureșană este și motivul roatei, confundată în multe situații, cu coroana sau cu cercul solar. Roata simbolizează, în acepțiunea oamenilor locului, atât schimbarea și curgerea fără întrerupere a timpului, cât și anotimpurile, respectiv, ciclurile anului și ale vieții.  Crucea este un alt motiv sculptat în lemn. Atât în mentalul religios creștin, dar și în superstițiile anterioare creștinismului, crucea a avut semnificații magice și taumaturgice, ea prevenind apariția bolilor și respingând răul.