The present article is a synthesis of researches conducted in the field of loneliness psychology in order to reveal the concept of loneliness. The deficiency of a clear picture of loneliness approaches suggests that this phenomenon may have different nuances. These can be expressed through various contexts of social isolation (voluntary or forced) as a prerequisite for personal development as well as the multitude of causes, manifestations and consequences for the individual's life. Analyzing loneliness through various psychological approaches, we could ascertain that loneliness does not necessarily refer to the situation when a person is really alone. Therefore, loneliness should be researched through a wider methodological and epistemological perception that can include many factors and experiences of loneliness. One can not reduce the understanding of loneliness to a single approach that is incapable of providing a thorough understanding of the given phenomenon. In our view, an integrated approach to the interpretation of loneliness would be welcomed. Through the integrated approach to loneliness, we can analyze the multiple factors that come into play when loneliness is experienced and provide a holistic explanation of this phenomenon. Moreover, the Integrated Approach allows structured empirical data and loneliness control using both the benefits of one-dimensional  scales and multidimensional scales, referring to the loneliness type.

Articolul de faţă reprezintă o sinteză a cercetărilor efectuate în domeniul psihologiei singurătăţii cu scopul de a releva abordările conceptului de singurătate. Deficitul unui tablou clar al abordărilor singurătăţii denotă că acest fenomen poate avea diferite nuanţe. Acestea pot fi exprimate atât prin diverse contexte ale izolării sociale (benevolă sau forţată), ca premisă a dezvoltării personale cât şi multitudinea de cauze, manifestări şi consecinţe pentru viaţa individului. Analizând singurătatea prin diverse abordări psihologice, constatăm că singurătatea nu se referă neapărat la situaţia când omul realmente este singur. Menţionăm că singurătatea ar trebui să fie cercetată prin prisma unei perceperi metodologice şi epistemologice mai largi, care să poată cuprinde mai mulţi factori şi experienţe ale singurătăţii. Nu putem să reducem înţelegerea singurătăţii la o singura abordare care nu este capabilă să ofere o înţelegere aprofundată a fenomenului dat. După părerea noastră ar fi binevenită o abordare integrată în interpretarea singurătăţii. Prin abordarea integrată a singurătăţii putem analiza multiplii factori care intră în joc atunci când singurătatea este experimentată şi oferi o explicaţie holistică a acestui fenomen. Mai mult ca atât, abordarea integrată permite structurarea fundamentată în date empirice şi controlul singurătăţii utilizând atât beneficiile scalelor unidimensionale cât şi cele ale scalelor multidimensionale, referindu-se la tipul singurătăţii.